25 decembrie 2009 Odaia agoniei.


Fiinţă stingheră - gând morbid -
În gri odaie-adăpostită,
-n a cărei colţ stau ghemuită
Cu ochii-n lacrimi,părăsită,
Privesc în vid.

Un tremur molcom mă pătrunde,
Iar umerii-mi sunt goi - tresar.
Subit fior mâna-mi cuprinde,
O şoaptă rece mă surprinde -
Un gest bizar.

Şi-un cânt celest îngână vântul,
Când Do major vibreaz-armonic,
Iar jindul straşnic şi cuvântul
Se-mbină şi-mi inundă gândul -
Fapt ironic.

E frig şi-i pâclă-n încăpere
Şi-un vag frison îmi seacă trupul,
Iar astfel uit şi de durere
Şi-ncet mă sting într-o tăcere
Pierzându-mi suflul.

22 decembrie 2009 Abandon.

Pustiu e-n mine şi e ger
Căci ai plecat cu nepăsare
Şi m-ai lăsat - tăcut mister,
Plângând cu lacrimi reci,amare.

Şi-i frig în lume,şi e vânt
Căci soarele-i la tine-n geantă.
Si m-ai lăsat aici visând
La tot ce am trăit odată.

Regretele-nghiţite-au fost
De negura cea nemiloasă,
Iar lacrimile-mi s-au pierdut
În ceaţa gri şi mult prea groasă.

Am să te-aştept,iubit bolnav
De-atâta egoism trupesc
Şi-am să-ţi sculptez pe un obraz
Cu sânge cald un "te iubesc".

19 decembrie 2009 Operaţie pe cord.

65 decembrie 2066

Cu ochii-n lacrimi,faţa blândă,
Dar obligată să ascundă
Doar suferinţă,gând ucis,
Cu fermitate am decis:

...îmi voi interna sufletul într-o clinică,la secţia suflete rănite...

Şi iată-mi sufletul pe targă,
Confuz,rănit de-o viaţă-ntreagă,
Un muribund în agonie
Şi condamnat pe veşnicie.

...mă uit la el,cerându-mi scuze din priviri pentru tot ce-a îndurat din cauza mea...

Se anunţa o noapte grea,
În care ziua se-ascundea...
Iar eu priveam pe geam,tăcută,
La inima-mi bucăţi făcută...

65 decembrie 2066 , 6:66 A.M.

Am mintea plină de regrete,
Iar el,privirea pe perete...
Căci i-au dat droguri şi venin
Şi-o doză mare de suspin...

...aveam un suflet intoxicat cu medicamente,dar asta nici nu se compara cu dozele de suferinţă primite...de la mine...

Şi l-au sedat cu anilină
Să-i fie-amărăciunea lină...
Dar n-a fost chip de vindecare,
Ci de durere mult mai mare.

...iar acum mă aflam pe aceeaşi bancă a spitalului,aşteptând să văd cum decurge operaţia...

În intervenţia medicală -
O secţiune transversală.
Iar în perfuzii-amfetamină
Şi-n gând - speranţa să-şi revină.

..."N-am să mi-o iert niciodată dacă nu-şi va reveni." mă gândeam..."E doar vina mea.Cine m-a pus să mă îndrăgostesc?"

Dar gândul mi-a fost întrerupt
De doctorul ce-a aparut,
Să-mi spună ce s-a intâmplat -
N-am mai putut,şi am cedat...

..."Îmi păre rău",aud printre sughiţuri."Nu se mai poate face nimic..."

Toţi nervii mi-au cedat pe rând,
Iar venele s-au spart,curgând...
Şi cordul ce-a-ncetat a bate
Mă-nvălui-n miros de moarte...


...te-aş fi chemat şi pe tine la înmormântarea sufletului meu,dar nu cred ca ar fi avut vreun rost.oricum...n-ai fi venit.în orice caz,eu am hotărât să nu-l părăsesc.era doar vina mea.din cauza încăpăţânării mele a avut parte de atâta suferinţă.şi totuşi,el nu m-a condamnat niciodată.îi eram datoare.aşa că am rămas acolo,lângă mormântul lui,şi-am adormit,îngheţată de frig.în scurt timp,aveam să fiu din nou alături de el...

14 decembrie 2009 Azi vreau să plâng...


Azi vreau să plâng,căci doru-mi curge
Pe tâmple-n jos,până la moarte,
Durerea-n vene mi se scurge,
Iar mintea mi-e pierdută-n noapte.

Azi vreau să plâng,şi am să plâng
Că-n mine e lăcaşu-n care
Sinucigaşii se ascund
Când nu mai au nicio scăpare.

Azi vreau să plâng,căci am în trup
Nenumărate boli mortale
Ce-au agravat şi-ncet îmi rup
Celulele fundamentale.

Azi vreau să plâng,să cad în versuri
Şi să renasc în nebunie,
Iar când voi pierde paşii-n mersuri
Voi plânge iar - în poezie.

Azi vreau să plâng,dar am secat
De lacrimi şi de ce-am avut.
Azi tu vei plânge,c-am plecat -
Am fost a ta,dar m-ai pierdut.

4 decembrie 2009 Erori de calcul

...
Dacă te-ai fi uitat la noi,ai fi văzut cu ochiul liber că intersecţia noastră dădea mulţimea vidă.Făceam parte din 2 mulţimi diferite:eu mă aflam în mulţimea numerelor complexe,pe când tu erai un simplu element din mulţimea numerelor iraţionale.Aş fi putut fi orice altceva,dar am ales să fiu un element complex...
Ştii,eu eram doar o funcţie rătăcită...o funcţie concavă şi nemărginită ce se-ntindea la infinit.Pe când tu...tu erai impar,erai bijectiv,erai convex şi aveai proprietăţile funcţiei polinomiale.
Până când...


Totul începe într-o zi
Când din ideea ta absurdă
De-a calcula fără să ştii
Mi-ai descifrat dorinţa-mi surdă.

Erorile au fost destule
Când funcţia de gradul doi
Şi plină de cifre sătule
Ai introdus-o între noi.

Iar logaritmul natural
Ce-ai vrut ca să mi-l faci cadou
L-ai rezolvat în aşa hal
De-au apărut erori din nou.

Şi-apoi revanş-ai căutat,
Dar ai greşit şi adunarea,
Iar cifrele s-au răzbunat
Şi ţi-au sancţionat eroarea.

Şi-a mai rămas doar radicalul
Sub care ne aflam de-o viaţă,
Dar l-a luat şi pe-ăla valul
Ce ne-a băgat pe noi în ceaţă.

Iar când mulţimea de soluţii
Ai reunit-o cu neantul
Ţi-ai amintit că surdo-muţii
Ne calculează radiantul.

De-ar ştii tangenta cât am plâns
Când eu voiam o reunire,
Dar tu-ai închis ochii şi-ai zis
Că-n interval e despărţire.

...vezi tu...eu te-am iubit...şi te iubesc...doar că tu ai hotărât să-ţi muţi domeniul de existenţă pe axa Ox,în timp ce eu plâng şi te aştept,căci am rămas abandonată pe Oy,tinzând spre minus infinit...


P.S. : iubitule,nu eşti prea bun la matematică...
P.P.S. : verifică-ţi calculele,te rog,căci m-am săturat să sufăr...

3 decembrie 2009 Răposare sufletească...

Din aripi frânte de nălucă,
În abandon de ceas cathartic
Se stringe-ncet şi enigmatic
Un suflet orb de-o grea poruncă.

Şi-i frig,şi-i mucegai în suflet,
Iar ceaţa gri ce-l înconjoară
Parcă-i şopteşte cum să moară
Şi-l sfătuieşte-n gând şi-n cuget.

Din căptuşeala ce-l astupă
Nu-i chip să fie vreo scăpare
Doar pânza de păianjen care
S-a tot depus în el...şi după...

Iar stratul gros de praf e semn
Că n-a fost vizitat de mult,
Nici străbătut de vreun tumult
Ori răscolit de vreun indemn.

Şi-atunci se stinge-n nemurire
Candidul suflet - prea devreme -
Căci n-a fost cine să-l mai cheme
La cea din urmă-ngăduire.

29 noiembrie 2009 Simulacru.

Un zeu al veacurilor frânte,
un anticrist speculativ,
o vale-a morţii,fără punte,
un fapt creat fără motiv.

asta eşti tu.un zân al ploii.un laitmotiv plin de cusur.

Şi te-am visat în miez de noapte,
în gândul meu ai alergat.
dar te-am pierdut prin vânt de şoapte
şi secole te-am aşteptat.

dar tu călătoreşti în timp.te adânceşti în hăul vremii.

Crezând că te-am pierdut pe veci
m-am ghemuit în colţ de lume.
şi-am plâns cu multe lacrimi, reci,
uitând de-al vieţii rost şi nume.

dar te-ai întors.şi-ai oprit timpul.şi lumea ai oprit-o-n loc.

Şi m-ai privit cu frenezie
cu ochii-ţi de-un negru cathartic
şi-apoi mi-ai spus cu empatie,
c-un zâmbet scurt şi enigmatic:

"să ştii că vocea ta de-ondină mă ţine-n viaţă când cedez..."

Şi-atunci s-a desprins universul
şi a-ncetat în a mai curge,
iar tu mi-ai scris gândul şi mersul,
m-ai îngânat până la sânge.

dar s-a pierdut esenţa lumii.regretul a fost eludat.

25 noiembrie 2009 Revanşa...

Privind şi judecând la rece
Şi răscolindu-te-n priviri
Un laş fior pe tâmplă-mi trece
Plutind domol prin amintiri.

Îns-am văzut ticăloşia
Şi depravarea-n nebunie,
Ţi-am detectat schizofrenia -
Pierdutul în narcomanie.

Dar am să-ţi torn în vene opiu
Şi-am să te las în mine mut,
Am să te zămislesc în indiu
Şi-apoi te voi transpune-n lut.

Nu vei mai fii un simulacru,
Ci sclav vei fii,iar viaţa toată
O vei trăi cu gustul acru
Al vremurilor de-altădată.

22 noiembrie 2009 Domnia întunericului

Într-un abis ne-nchipuit,pe-o margină de univers,
Pe-aleea ce duce-n adâncuri şi unde totul curge-n vers
Stau singur,căutându-mi calea şi veacurile ce-am pierdut,
Privind cu lacrimi cicatricea unui ego necunoscut.

Stingher şi prăfuit de vreme şi de nisipul din clepsidră
Păşesc agale pe cărarea ce trist se pierde - insipidă -
În hăul infinit şi tragic al timpului de mult apus
Şi unde glasul suferinţei şi-al chinului de mult s-a dus.

Iar sufletu-mi încoronat de-o viaţă stinsă,ponosită,
Se pierde-n labirint uitat,într-o capelă părăsită...
Şi-un dumnezeu cu chip cioplit îşi scoate ochii la iveală -
Un simulacru solitar ce-mi dă porunci la nimereală.

Eternu-mi suflu îngheţat se risipeşte-n zarea moartă
Şi mâinile îmi amorţesc,tot corpu-având aceeaşi soartă.
Şi sângele îmi fierbe-n vene şi astăzi toţi morţii sunt vii,
Căci iadurile s-au deschis şi sunt mormintele pustii.

Iar spirite neliniştite au fost gonite-n întuneric
Căci soarele-a apus pe veci,înspăimântat şi cadaveric.
Doar sufletu-mi abandonat,uitat de vraci în libertate
Va rătăci printre suspine şi va domni-n eternitate.

7 noiembrie 2009 Dorinţele unui poet...

Aş vrea să scriu despre durere,
Despre tristeţe,despre chin.
Să scriu când glasul mi-e-n cădere,
Când sunt pierdută,când mă-nchin.

Aş vrea să scriu când vântul bate,
Când frunzele-n apus mă-ndeamnă
Să scriu de viaţă şi de moarte,
Să scriu de cei ce mă condamnă.

Aş vrea să scriu când e-ntuneric
Cum soarele s-a sinucis.
Să scriu pe stele-n ceas feeric,
Aş vrea să scriu cum n-am mai scris.

Aş vrea să scriu în nesfârşire
La capăt frânt de univers,
Aş vrea să scriu de nemurire,
De lumea-ntreagă într-un vers.

Aş vrea să-l scriu pe Dumnezeu
Într-o catrenă fără rimă.
Să scriu că Lucifer e zeu
Si-n întuneric,şi-n lumină.

Aş vrea să scriu cum flăcări curg
În venele unui schilod,
Aş vrea să scriu cum în amurg
Un măr sălbatic face rod.

Aş vrea să scriu pe stânci de gheaţă
Un testament fără cuprins,
Să scriu cu sânge-n nori de ceaţă
Că sufletu-mi de viaţă-i stins.

Aş vrea să scriu cum singuratic
Un înger claustrat se pierde
Şi cum renaşte enigmatic
Şi viitorul îl prevede.

Aş vrea să scriu când iadul tace,
Cum focul arde în oceane.
Să-i scriu ondinei care zace
Şi-ascultă-şi moartea pe timpane...

Aş vrea să scriu,aş vrea să scriu
O poezie nesfârşită...
Să fiu poetul din sicriu
Ce poezia şi-o recită.

5 noiembrie 2009 Genune.

E ceas târziu,oră pustie
Şi-i abandon în veac lumesc,
Mi lacrima pe-obraz ... târzie,
Iar demonii m-ademenesc.

Şi camera îmi pare goală
Doar umbrele se plimbă,mate,
Dar nu-i motiv,ci este boală -
Morman de vise decedate.

Schiloadă fiinţă-n greu abis;
Fiorii reci ai nebuniei
Mă-mping în circuit închis,
M-aruncă-n calea veşniciei.

Şi-am să renasc în depărtarea
Ce s-a ascuns în neguri pale
Şi-am să-ţi desfigurez chemarea
C-un gând din cele mai fatale.

2 noiembrie 2009 Condamnare...


Noaptea-i târzie - vânt nostalgic
Şi luna parcă se ascunde,
Iar stelele-şi spun rolul tragic
Şi condamnarea le pătrunde.

Încet îşi plânge-n palme greul
Oraşul tot - căci e pustiu.
În frunze moarte-şi pierde eul...
Şi-i condamnat în timp târziu.

Natura-n comă e-adâncită
Şi nu-i mod de resuscitare;
De fiinţa toată-i părăsită
Şi e sfârşit,e condamnare.

31 octombrie 2009 Aşteptare...

Un spirit sunt,un înger veşnic,
Din flăcări negre evadat -
De sub tutela unui sfetnic,
Un biet slavon întunecat.

Şi-alerg în nebunia-mi cruntă
Pe drum de fier ce duce-n vid,
Stingher ecoul mă frământă,
Şi c-ochii goi te chem candid.

Dar n-ai venit,şi gol e-altarul,
Iar eu suspin cu nostalgie,
În tot cuprinsu-i doar amarul
Iar eu te-aştept de-o veşnicie.

...azi e un an de cand sufletul meu e-n doliu...

...din cauza ta...

28 octombrie 2009 Veşnic somn...


într-un decor apus de veacuri,
în somnu-mi greu de nemurire
mă seacă moartea în privire
şi mă afundă printre graiuri.

şi-i sadic jocul de cuvinte
ce m-adânceşte în motiv.
un dor malefic,posesiv,
m-acuză grav şi iar mă minte.

dar veşnicia s-a pierdut
şi-acuma toate-s muritoare
demonic,pier în trista zare
şi raiu-n mine-i timp trecut.

şi somnul meu strivit de vreme
se scurge-n vene-n reluare,
iar suflul tragic ia amploare
şi mă cufundă în extreme.

25 octombrie 2009 Dumnezeul...

Sunt Dumnezeul fără milă,
Judecătorul celor drepţi,
Conducător făr' de adepţi -
Fiinţă umilă !

Sunt iadul morţilor în viaţă,
Cavou mormântului de vise;
Sunt înger cu gânduri ucise -
Suflet de gheaţă !

Sunt voce mută-n greu ecou,
Funebru strigăt în surdină;
Sunt păcătosul fără vină -
Surd bibelou !

Sunt demonul făr' de traseu
Ce-aleargă-n noaptea ne-ntreruptă;
Sunt raiu-a cărei poartă-i ruptă -
Sunt Dumnezeu !

17 octombrie 2009 Atingerea morţii

Pupile dilatate pândesc din întuneric
Şi mă-nfioară graiul şi iadul mi-e chemare
Căci sufletu-mi murit-a,dar n-a fost 'mormântare;
Suspine-n ceas de veghe,torturi ce curg feeric.

Ideile îmi sapă în gânduri claustrate
Şi-mi macină pe tâmple un joc dur de cuvinte,
Dar nu eram în ceruri,eram printre morminte
Şi crucile-s cusute - substanţe-n miez de noapte.

13 octombrie 2009 Sacrificiu...


Sunt nebunul voluntar
Ce ţi-a oferit pe tavă
Trup şi suflet - insectar
Într-o tragică octavă.

Eu ţi-am venerat chemarea
Te-am slavit pe portative,
Dar tu - însăşi nepăsarea -
Mi-ai strivit gânduri fictive.

Te-am iubit cu fiinţa-mi slabă
Şi ţi-am adorat strigarea,
Dar tu-n nemiloasa-ţi grabă
Mi-ai murit necugetarea.

Şi-acum totul s-a pierdut.
Plin de ură,fără milă,
M-ai lăsat - doliu trecut
Şi-ai ucis fiinţa-mi umilă.

6 octombrie 2009 Dependenţă...


De-ai ştii tu cât te-am aşteptat...
Nopti nedormite,zile-amare
Şi-am plâns cu lacrimi funerare...
Am tot sperat,am tot sperat...

Te-am vrut în sânul meu anost
Să-mi sfâşii tragicul cuprins
Căci viaţa-n mine-i iad nestins
Dar fără rost,dar fără rost...

Tu mi-ai cântat veninu-n suflet
Şi l-ai împrăstiat în sânge,
Dar drogul tău nu-mi mai ajunge
Căci e regret,căci e regret...

Şi nu mai ştiu de ce trăim;
Tu nu mai eşti,dar eu visez,
Mi-e dor de tine şi oftez...
Hai să murim,hai să murim...

4 octombrie 2009 Lacrima sinelui...


Se pierd ideile în rânduri
Şi sentimentele-mi în gânduri...
Iar vraja nopţii mă îngână
Şi mă regretă - ea - nebună.

O lacrima-mi mângâie faţa,
Iar chipul mi-l inundă ceaţa...
Privesc oglinda-n amintiri
Care mă ceartă din priviri...

O umbră se-oglindeşte blândă
În lacrima-mi pe-obraz curgândă...
Şi zdruncinată,în tacere,
Mă plânge şoapta de durere.

Dar mă urăsc fiindcă exist
Şi totu-i un decor prea trist...
Suspin s-a stins curgând în mine -
Eliberează-mă de tine!

1 octombrie 2009 Ultima noapte...


stau la geam privind în gol...
stelele candid pândesc,
mă-nfioară,îmi şoptesc.
sadic rol !

masca nopţii în eter
fad,se pierde-n infinit...
într-un hău făr' de sfârşit.
pur mister !

luna toată-i sângerie
şi-i pierdută în decor...
eu recit - nebun actor -
poezie !

23 septembrie 2009 Nebun



Simt cum iadul mă apasă
Chin mă tace-ncet şi trist,
Dar după perdeaua trasă
Mă descopăr,masochist.

Frânt cadavru descompus.
Moare plumbul tot din vene;
Sclavul tău,nebun supus
Mă sacrific în catrene.

19 septembrie 2009 Străini...

Suntem doi străini de veacuri,
Doi străini în mut tablou,
Într-un doliu vag de glasuri
Ce-mpărţim un vechi cavou.

Suntem doi necunoscuţi...
Sentiment morbid ne vede
Prin grele veacuri trecuţi
Surd mormântul ne revede.

17 septembrie 2009 Trist poet...


Două măşti pe viu perete,
Situate-n trist amurg...
Picături de sânge-mi curg
Şi le beau,că-mi este sete.


În decorul greu,haotic
Trist poet,plin de mister
Rătăcind în scurt eter
Nu-mi găsesc ecoul gothic.

Ţin captiv un sentiment
Căci nebun mă ştie iadul.
Dur mă taie sadic gândul
Şi mă curge instrument.

Mute voci de îngeri zbiară,
Spirite-n chemări schelete...
M-am pierdut printre regrete
Trist poet,ucis de fiară.

14 septembrie 2009 Dor de moarte...


Ce dor de moarte mă apasă...
Şi ce târziu mi-e gându'-acum,
Cu suflet prefăcut în scrum
Ce dor de moarte mă apasă...

Un dor de moarte mă cuprinde...
Iar sufletul mi-e-nvolburat,
În neagră ramă încadrat
Un dor de moarte mă curpinde...

Când dor de moarte mă apucă...
Mă strâng grotesc în vag schelet
Şi sângele-mi curge pe piept
Când dor de moarte mă apucă...

Ce dor de moarte mă apasă...
În cadaveric sânu-mi gol
M-am rătăcit în tristul rol,
Ce dor de moarte mă apasă...

13 septembrie 2009 Dă-mi...


Dă-mi o armă să te-mpuşc,
Dă-mi o gură să te muşc,
Dă-mi un ac să te împung,
Suliţă - să te străpung.

Dă-mi ochi să te pot vedea,
Dă-mi glas să te pot striga,
Dă-mi piele să te pot simţi
Şi-urechi să te pot auzi.

Dă-mi mintea şi sufletul tău,
Dă-mi tot ce ai - să fie-al meu.
Dă-mi tot ce ai ca să te-ndrug,
Dă-mi tot ce-ţi cer - să te distrug!

11 septembrie 2009 De ce?


De ce încerci să mă vorbeşti
Când eu sunt mută toată?
De ce îmi spui că mă iubeşti
Şi-o laşi pe altă dată?

De ce când ochii-mi sunt închişi
Tu vrei să vezi prin mine?
De ce când totul este rău
Nu-mi spui că este bine?

De ce mă verşi pe jos,în praf
Şi-apoi te faci că plouă?
De ce când strig să mă ajuţi
Tu mă fărâmi în două?

De ce mă speli cu sânge sec
Şi nu mă mai usuci?
De ce nu-ncerci atunci când plec
De mână să m-apuci?

De ce nu-ţi pasă nepăsarea
Şi colbul ce se-adună?
De ce m-alungi în rupt ecou
Şi uiţi de mine-o lună?

8 septembrie 2009 Absurd.


Mă vrei când nu mă poţi avea,
M-asculţi când nu pot cuvânta.
Mă taci pe şoapte mute,reci,
Mă minţi,dar nu te las să pleci.

Mă zbieri pe portative surde,
Mă cerţi când nimeni nu aude.
M-auzi când gura-mi este mută,
Mă coşi cu aţă neagră,ruptă.

Mă laşi să cad în greu abis,
Mă bântui zi şi noapte-n vis,
Mă arzi în flăcări infinite,
Mă-neci în ape prăfuite.

Mă spargi în cioburi mult prea mici,
M-arunci şi nu mă mai ridici.
M-ascunzi în nori eterni şi grei
Şi când mă ai,nu mă mai vrei.

7 septembrie 2009 Iluzii...

Paradis sau infern?
Muritor sau etern?
Spirit sau fiinţă?
Dor sau suferinţă?

Un urlet,dar şoptit.
Pierdut,dar regăsit.
Sfârşit,dar început.
Nimic,dar conceput.

Fals şi halucinant.
Iluzii şi neant.
Real şi ireal.
Atipic şi banal.

4 septembrie 2009 Pustiu...


Pustiu sunt azi ca-ntotdeauna
Şi sufletu-mi este pustiu,
Dar poate că e prea târziu -
Pustiu voi fi întotdeauna.

Pustiu sunt azi,voi fi şi mâine
Sunt singur,sunt al nimănui.
Privesc în inima oricui,
Dar nimeni nu-i pustiu ca mine.

Pustiu sunt azi,voi fi mereu
Căci singur sunt în astă lume,
Pot să privesc întreaga culme
Dar sunt pustiu şi mi-este greu.

3 septembrie 2009 Spune-mi că vii...

Şoapte în noapte,
În ceas târziu...
Spune-mi că vii...
Cum să nu viu?

E frig şi-ntuneric
Şi totu-i pustiu...
Spune-mi că vii...
Cum să nu viu?

Totul pare-un joc,
Un fel de pariu...
Spune-mi că vii...
Cum să nu viu?

1 septembrie 2009 Castelul pustiu.


În vârf de deal,prin norii grei de ceaţă,
Unde pământul ud susţine stânci de gheaţă,
Acolo,în norii mari şi groşi de fum
Se află un castel,pustiu,în cap de drum.

Şi zeci de turle-nalte îl împodobesc
Şi turnuri îl ridică spre înaltul ceresc;
Perdelele-i acoperă ferestrele gigante
Castelului pustiu cu scările neante.

Prin negura cea deasă care îl înconjoară,
Nevizitat decât de câte-un corb sau cioară,
Stă singur,bântuit de spirite pierdute
Castelul cel pustiu cu umbrele lui mute.

25 august 2009 Gânduri...

gânduri fumate,
gânduri uitate,
gânduri lăsate
undeva departe.

gânduri rătăcite,
gânduri prăfuite,
stau într-o cutie
sunt gânduri o mie.

gânduri tipărite
în stratul de ozon,
gând târziu în noapte
nu pot să adorm.

gânduri stinghere,
gânduri în tăcere.
sunt gânduri moarte
puse deoparte.

gândurile mute,
gândurile rupte,
gânduri reci,deşarte,
pierdute în noapte.


gânduri inutile,
gânduri puerile,
gânduri călătoare
şi nemuritoare.

gânduri amărâte,
gânduri părăsite.
gând afurisit
şi nechizbuit.

gânduri furioase,
gânduri sinuoase,
gândurile stranii,
gânduri lungi ca anii.

gânduri paralele
gândurile mele...
gânduri agăţate-n cui
gândurile nimănui...

11 august 2009 Te naşti,trudeşti şi mori.


spermatozoid.ovul.embrion.
9 luni.TE NAŞTI.pui de om.

primul pas.primul dinte.primul cânt.
"mama".sau "tata".primul tău cuvânt.

poţi vorbi.merge.râde.şi mânca.
leagăn.parc.nisip.poţi alerga.

creşti.grădiniţă.joacă.poezii.
serbări.cadou.bomboane.jucării.

ai 7 ani.ghiozdan.şcoală.colegi.
un început.un vis.dorinţa să alegi.
profesori.lucrări.fiţuici.note bune.
copil.intelect.aşteptări.ziua de mâine.

colţ de rai.un sărut.dor.relaţie.
te ţine de mână.iubire.emoţie.

te înşeală.plângi.sfârşit.despărţire.
lacrimi.suferinţă.răni.dezamăgire.

începe viaţa.decizii.te chinui.TRUDEŞTI.
ai fost ceva.cineva.nu mai ştii cine eşti.

examen,liceu,stres,colegi noi.
toţi cei din jur îţi par falşi.umblă-n roi.

eşec.probleme.certuri.şi chin.
durere.decepţii.nu mai crezi în destin.

vine bacul.înveţi.din greu.eşti admis.
în sfârşit.ai luptat.ai fost bun.şi-ai învins.

facultate.cluburi.sex.libertate.
provocări.aşteptări.viaţă de noapte.

slujbă.familie.timp.nu ajung banii.
munceşti.din greu.şi vezi cum se duc anii.

eşti bătrân.bolnav.şi ai pensie mică.
dar ai un sprijin.ai un fiu.şi-o fiică.

acelaşi ciclu.se repetă.şi la ei.
aceiaşi ani de viaţă.lungi şi grei.

şi stai.şi te gândeşti.de-atâtea ori.
dar nu mai are rost.închizi ochii.ŞI MORI.



9 august 2009 Nu spui nimic...

te privesc,
ma privesti.
nu spui nimic...
*
iti zambesc,
imi zambesti.
nu spui nimic...
*
eu plang,
plangi si tu.
nu spui nimic...
*
ma intorc
te-torci si tu.
nu spui nimic...
*
te plac,
ma placi si tu.
nu spui nimic...
*
sunt timida,
esti timid.
nu spui nimic...
*
iti fac un semn,
imi faci si tu.
nu spui nimic...
*
te iubesc,
ma iubesti.
de ce nu spui nimic?
*
spune-mi ceva...

16 iulie 2009 ...


Stateam pe banca-n cimitir
Si ma uitam departe...
Cand ochii-n ceata au zarit
O preafrumoasa moarte.
[Superba creatura...]

Stateam pe banca si simteam
Cum ma cuprind fiorii,
Iar cerul s-a intunecat
Si-a inghitit toti norii.
[Au disparut...]

Stateam pe banca si-ncercam
Sa o privesc mai bine,
Iar printre lacrimi am vazut
Ca se-ndrepta spre mine.
[Incet,incet...]

Stateam pe banca si priveam
A ei infatisare,
Cand a venit si m-a cuprins
Intr-o imbratisare.
[M-a strans la piept...]

Stateam pe banca,dar stiam
Ca in sfarsit venise
Sa-mi ia si trupul jos cu ea
Caci sufletu-mi murise.
[De mult,de mult...]

Stateam pe banca si-asteptam;
Atunci m-a luat de mana
Cu-o voce blanda mi-a soptit:
"E timpul...Noapte buna!"
[Si-am amortit...]

Stateam pe banca si priveam,
Ma transformam incet...
Iar creatura si-a infipt
Mana la mine-n piept.
[M-a strapuns...]

Stateam pe banca si vedeam
Cum inima mi-o scoate;
Era facuta bucatele
Cand am privit de-aproape.
[Era de gheata...]

Stateam pe banca si stiam
Ca deja eram moarta,
Caci sufletul mi-a fost luat
De preafrumoasa fata.
[Adio suflet...]

Stateam pe banca si-asteptam
Cu-atata nerabdare
Sa plec cu minunata zana
In flacara cea mare.
[Sa plec cu ea...]

Stateam pe banca-n cimitir;
Moartea m-a ridicat.
Mi-a luat si sufletul de gheata
Si ne-am indepartat.
[Am plecat...]