27 februarie 2010 Alean...

Sunt voci ce mă călăuzesc
Când nebunia mă ajunge,
Sunt ochi în care m-oglindesc
Când sufletul de dor îmi plânge.

Sunt glasuri pe care le-ngân
Şi totul pare-o simfonie.
Sunt îngeri trişti, fără stăpân,
În stări de claustrofobie.

Sunt cântece fără-nţeles
Pe care doar zeii le ştiu,
Sunt lacrimi care n-au de-ales
Decât să curgă-n loc pustiu.

Sunt nopţi în care te aştept,
Iar luna tristă se-nfioară.
Sunt zile pline de regret
În care dorul mă omoară.

20 februarie 2010 Reproş...

Cuvinte simple, fără rost
Îţi scriu acum, iubitul meu...
Ştim bine amândoi ce-a fost -
Secrete am avut mereu.

Amant frivol şi indolent
Cu iz obscen de guri candide,
M-atragi în jocu-ţi insistent
Plin de nimfete insipide.

Cum poti să uiţi de mine-n zori
Când fost-am doi ibovnici muţi?
Tu seara-n pat mi te strecori -
De ce vrei doar să mă-mprumuţi?

12 februarie 2010 Sihastru.

Păcate multe-am săvârşit...
Dureri acerbe,lacrimi oarbe;
Infernul vlaga-ncet mi-o soarbe -
E trist sfârşit !

Un bard stingher ce scrie moarte,
Pe suflet tatuându-mi vina,
Cu ochii-nchişi cătând lumina -
În miez de noapte !

Vagi şoapte mă ademenesc
Într-o banală sepultură,
Izvor nestăvilit de ură -
Joc nebunesc !

7 februarie 2010 Durere sempiternă.

Prea multe lacrimi s-au prelins,
Tăceri subite ne îngână,
Veninul flăcări a aprins
Şi ura mi-e acum stăpână.

Prea multe petice-am cusut
Pe rănile de mult deschise,
Te-am vrut al meu,dar n-am avut
Nimic - decât un pumn de vise.

Prea multe scuze adresate
Şi prea puţine vorbe dulci.
Laconic - veacul ne desparte
Morminte suntem...fără cruci.