26 iunie 2010 Univers mistuit

Paradis prăbuşit în neant,
Glasul vieţii trecut în nefiinţă,
Ochii goi,aţintiţi spre înalt,
Trup secat de puteri şi credinţă.

Demoni tac şi scrutează sfârşitul,
Se strecoară-ntr-o lume ce piere.
Gândul lor,străbătând infinitul,
Te străpunge şi inima-ţi cere.

8 iunie 2010 Adio...

Timid mi-ai întâlnit privirea,
Nisipul vise ne-mpletea...
În cort ne-am împlinit iubirea
Când luna palidă veghea.

Dar te-ai pierdut pe drumul veşnic
Ce te-aducea mereu la noi,
Iar eu te-am aşteptat zadarnic
Privind spre plajă cu-ochii goi...

Curg lacrimi pe obrazu-mi pal,
Tu n-ai decât păreri de rău...
Pierdut mi-e sufletul pe mal,
Iar plaja-i preschimbată-n hău.

Nisipul nu ne mai doreşte,
Iar luna a apus în mare.
Durerea mi se înteţeşte
"Adio"-i scris pe ţărm - uitare.

1 iunie 2010 Deznodământ...

Un soare palid,trist,anost,
Se-ascunde după norii grei,
Un vânt tomnatec,fără rost,
Se-ncurcă-n tragice idei.

Natura parcă plânge lumea,
Nici curcubeul nu mai poate.
E prea târziu,i-a trecut vremea...
Căci pe pământ e veşnic noapte.

E-o noapte grea şi sufocantă
Ce-aduce-a comă,agonie...
Iar omenirea ignorantă
Se stinge pentru veşnicie.