23 iunie 2011 Suflet osândit

Un sunet tragic de vioară
Alungă liniştea-n morminte
Şi umbrele ce fac să pară
Că morţii încă mai ţin minte
Pe unde răul se strecoară
Şi-ncet te soarbe de cuvinte.

Acolo zace,la răscruce,
Un suflet gol,neliniştit,
Ce-n hohot plânge - căci s-ar duce
În raiul sau cel infinit
Însă nu poate de-a sa cruce -
Prea grea fiindc-a păcătuit.