2 februarie 2012 Când doza zilnică dispare...

Am încercat din răsputeri
să te uit azi, să te uit ieri.
dar am rămas fără puteri…

să-ncerc şi mâine – ce rost are?


Te-am căutat cu ochii goi
căci vreau să te aduc ‘napoi
dar ţie nu-ţi pasă de noi…

zadarnic m-amăgesc – şi doare!


Tu erai doza mea de viaţă
şi-n fiecare dimineaţă
îmi desenai zâmbet pe faţă…

şi-acum mă-ntreb… unde eşti oare?


În umbra ultimului ceas
doar amintirea mi-a rămas
căci te-am pierdut. sub al tău pas

amorul nostru palid moare.