27 septembrie 2012 Năpastă sentimentală


Căzut-a luna de pe cer
Şi soarele-a ieşit din mare,
"Vino 'napoi" întruna zbier,
Dar glasul mi se pierde-n zare.

Privesc spre plajă şi la tine
Mă tot gândesc - şi mă-nfior,
De când tu ai plecat în mine
Se tot dau lupte... şi tot mor.

16 septembrie 2012 Şi poate...


Şi poate nu ţi-am zis tot ce aveam să-ţi spun,
cum că mi-e dor de tine, şi mi-e greu...
şi poate că pe toate-n mine le adun
şi-n mine se adună toate mai mereu.

Şi poate că e prea târziu să te mai am...
îmi plânge sufletul - şi nu-l mai pot opri.
am vrut să fii al meu, dar nu ştiam
că-n ignoranţa ta eu mă voi prăbuşi.

Şi poate c-am făcut tot ce se poate...
sau e probabil să fi fost mai multe de făcut,
însă e-o lume-ntreagă care ne desparte,
iar inima-ţi cea rece-a împietrit demult.

Şi poate că aşa mi-e mie scris...
să te iubesc, să sufăr şi să pier,
sau poate-ai făcut totul dinadins
şi în zadar aştept eu, în zadar tot sper.

Şi poate ăsta ţi-a fost mereu scopul...
şi-n nepăsare mă îngropi cu toate,
sau poate că am să dispar cu totul,
că nu mai este loc de niciun "poate".