30 noiembrie 2011 În pustiul iernii...

Sunt mici şi deşi fulgii ce cad...
Azi ninge-n orizontul gri,
Un bec din felinarul fad -
Lumină-n ochii cenuşii.

Un corb sihastru-şi plânge dorul
Pe gardurile-nzăpezite,
Un trist poet huleşte-amorul
Privind prin geamuri aburite.

Ninsoarea îi unea mereu -
Stăteau îmbrăţişaţi privind
Cum arde focu-n şemineu
Şi iarăşi adormeau zâmbind.

Însă acum a rămas singur,
Zăpada este prea ostilă.
Nimic nu e de bun augur
Căci totul este demn de milă.