Azi ninge-n orizontul gri,
Un bec din felinarul fad -
Lumină-n ochii cenuşii.
Un corb sihastru-şi plânge dorul
Pe gardurile-nzăpezite,
Un trist poet huleşte-amorul
Privind prin geamuri aburite.
Ninsoarea îi unea mereu -
Stăteau îmbrăţişaţi privind
Cum arde focu-n şemineu
Şi iarăşi adormeau zâmbind.
Însă acum a rămas singur,
Zăpada este prea ostilă.
Nimic nu e de bun augur
Căci totul este demn de milă.