28 decembrie 2011 Elegie-n anotimpul alb…

Ca fulgii albi ce cad mi-e gândul de stingher –
Şi ramuri verzi de brad mă poartă în văzduh.
Azi iar mi-e dor de tine, dor de duh…

Iar focul arde-n şemineu fără-ncetare
Şi mie mi-e tot greu. Nu pot a te uita…
E gol mereu în mintea şi-n inima mea.

E rece-acest Decembre - şi-i frig la mine-n suflet,
Iar noaptea poartă umbre ce astăzi se închină -
Doar trupul meu cel palid în veacuri mai suspină.

30 noiembrie 2011 În pustiul iernii...

Sunt mici şi deşi fulgii ce cad...
Azi ninge-n orizontul gri,
Un bec din felinarul fad -
Lumină-n ochii cenuşii.

Un corb sihastru-şi plânge dorul
Pe gardurile-nzăpezite,
Un trist poet huleşte-amorul
Privind prin geamuri aburite.

Ninsoarea îi unea mereu -
Stăteau îmbrăţişaţi privind
Cum arde focu-n şemineu
Şi iarăşi adormeau zâmbind.

Însă acum a rămas singur,
Zăpada este prea ostilă.
Nimic nu e de bun augur
Căci totul este demn de milă.

20 octombrie 2011 Poem în aşteptare...

Doar flacăra de lumânare
Se mai zăreşte-n bezna nopţii,
O urmă de îngândurare
Se-aşterne peste fila cărţii.

Stiloul îşi aşteaptă soarta
Şi-ar scrie fără de cusur,
Însă cerneala este gata
Iar liniştea nu pot s-o-ndur.

Atâtea versuri fără noimă,
Fără pereche, fără glas,
Atâta suferinţă-n taină...
Te chem – şoptind – la orice pas.

În fiecare stih te-aş scrie,
Te-aş recita la infinit;
Iubirea mea-i o poezie
Ce n-are titlu...sau sfârşit...

5 octombrie 2011 Noapte de septembrie

Un vânt tomnatic mai adie
Acum, târziu, în noaptea rece,
C-un iz domol de păpădie
Un val de frunze mă petrece.

Doar luna palidă veghează
În noaptea vastă şi senină -
Am ochii goi. Mă-ncoronează
Doar bolta cea de stele plină.

6 septembrie 2011 Abandon în anotimp...

E toamnă-n anotimp şi-i anotimp în mine,
Îmi bate ploaia-n geam şi lacrimile-n faţă.
Acesta-i anotimpul ce m-a privat de tine
Cu ochii-n lacrimi te acuz c-ai sufletul de gheaţă.

Potecile toate-s pustii de când tu ai plecat
Şi frunzele ce cad din pomi în lacrimi se transformă.
Atât de mult noi ne-am iubit, dar m-ai abandonat
Nu mai am lacrimi, iar de suflet...n-a mai rămas nici urmă.

15 august 2011 Când totul e irevocabil...

Aceasta este drama vieţii
de care oricât te-ai ferit
ţi-a luat speranţa dimineţii
şi tot ce-i bun a luat sfârşit.

Visai mereu la zile bune,
chiar şi iubirea-ţi surâdea;
şi asteptai ziua de mâine
cu zâmbet lin, sorbind cafea.

Trăgeai perdelele de soare
şi raze dulci păseau alene,
în camera cea primitoare -
timid ţi-alunecau pe gene.

Citeai romane de iubire
şi te visai protagonistă;
neexistând vreo zi în care
să ai motive să fii tristă.

Dar iată că toate s-au dus :
şi optimismul, şi iubirea...
vremea cea bună a apus
lăsându-ţi doar nefericirea.


Nu mai ai vise, aspiraţii,
ziua de mâine-i blestemată,
speranţa a murit. vibraţii
în valuri de tristeţi se-arată.

Cafeaua ţi-e acum amară,
murit-au razele de soare,
iar tu – copilă solitară -
eşti personajul care moare.

27 iulie 2011 Speranţa aşteptării...

Astăzi mi-e goală călimara,
Iar pana nu mai plânge rime;
În paşi de dor se lasă seară
Şi-n file te păstrez pe tine.

Silabele dansează-n rând,
Chitara cântă despre tine,
Iar eu mă uit pe geam – sperând
Că mâine vei fi lângă mine.

Un înger alb ne va purta
Pe infinite portative,
Iar cheia sol ne va-ngâna
Din nici noi nu ştim ce motive…


( Omamente! :* )

23 iunie 2011 Suflet osândit

Un sunet tragic de vioară
Alungă liniştea-n morminte
Şi umbrele ce fac să pară
Că morţii încă mai ţin minte
Pe unde răul se strecoară
Şi-ncet te soarbe de cuvinte.

Acolo zace,la răscruce,
Un suflet gol,neliniştit,
Ce-n hohot plânge - căci s-ar duce
În raiul sau cel infinit
Însă nu poate de-a sa cruce -
Prea grea fiindc-a păcătuit.

16 mai 2011 Ne stingem…

Degeaba plâng,degeaba taci
Ce-a fost frumos s-a terminat.
Cu tot ce spui doar rău îmi faci
Povestea noastră s-a-ncheiat.

Nu ştiu,nu pot a nu mai plânge
Căci amintirile mă dor,
Din urmă un regret m-ajunge
C-ai renunţat mult prea uşor.

Aveam atâtea vise-n noi
Şi zilnic le-mplineam,dar iată,
Deşi mereu visam în doi
De ieri nu mai visăm deodată.

Tu ai ales s-o iei pe drumul
Ce de mine te-a-nstrăinat,
Eu sunt copila,tu nebunul
Ce-al noastru vis a spulberat.

Degeaba plâng,degeaba taci
De azi nu mai există noi,
Cu tot ce spui doar rău îmi faci
Aş vrea să dăm timpul ‘napoi…

18 aprilie 2011 Noaptea alienării...


Strada-i pustie,vântul lin,
Iar frunzele foșnesc usor.
N-am zeu la care să mă-nchin
Și rănile încă mă dor.

Sub cerul înnorat mă pierd,
Te caut cu privirea-n zare.
Aș vrea acum să îmi dezmierd
Auzul cu a ta chemare.

Dar nu se-aude niciun glas.
Zadarnic rătăcesc în noapte
Căci tu-ai plecat,eu am rămas -
Sunt surdul ce aude șoapte.

31 martie 2011 Geneza unui simţământ

De lumea rea nici că-mi mai pasă
Atâta timp cât mi-eşti aproape,
Şi niciun dor nu mă apasă
Când ştiu c-o să te-ntorci la noapte.

Şi-ai să-mi promiţi marea cu sarea
Şi blând la piept ai să mă strângi,
Pe tâmplă-ţi voi simţi suflarea
Din urmă când ai să m-ajungi.

Îmbrăţişarea-ţi infinită
Mă va cuprinde ca-ntr-un vis
Şi-a mea dorinţă stăvilită
Va lua fiinţă-n paradis.

6 martie 2011 Regres îngeresc


Afund, în cimitirul mut,
Se-ascund în ceaţă crucile;
Înger morbid cu chip de lut
Nu-ţi renega aripile !

Nu-ţi plânge drama sufletească
Şi nu lăsa lacrimi să-ţi curgă;
Aceasta-i viaţa pământească :
O condamnare făr' de rugă.

Nu-ţi vinde sufletul murdar,
Chiar de păcatul îl încheagă.
Eşti dumnezeul solitar
Pe care raiul îl reneagă.

18 ianuarie 2011 O mie unu...

Am adunat o mie de şoapte nerostite,
Şi-o mie de petale ce au căzut din cer.
O mie am de gânduri - timide,rătăcite,
O mie sunt şi fluturii ce ţes în zări mister.

Şi picurii de ploaie - o mie sunt şi ei
Şi fulgii de zăpadă ce se aştern pe gene;
O mie de cuvinte şi-o mie de idei,
O mie sunt şi stropii ce mi se scurg prin vene.

Şi pozele cu noi...o mie sunt la număr,
O mie sunt scrisorile trimise-n zori de zi,
O mie de săruturi şi-un tatuaj pe umăr
Şi alte înc-o mie de triste poezii.

O mie-au fost şi lacrimile mărunte ce mi-au curs,
Şi-o mie de regrete ne-au izvorât din suflet.
Promisiuni o mie făcut-am la apus
Privindu-ne în ochi şi afişând un zâmbet.

O mie de minute nu ne-ar fi fost de-ajuns
Nici ore,săptămâni,sau ani de-ar fi trecut.
O mie de emoţii în suflet ne-au pătruns,
Şi alte înc-o mie de vise am avut.


















Dar tu ai fost doar unul...