12 decembrie 2012 Şi-un lucru-i cert...


Sunt oameni ce iubesc
Şi oameni ce se tem,
Sunt alţi care cerşesc
Iubirea în etern.

Dar eu ucid năpasta,
Nu-i îndoială, nu!
Din toată lumea asta
Să-mi fii de-ajuns doar tu.

11 decembrie 2012 Versuri moarte versus vii


Ţi-am promis, iubit flămând,
Că-ţi voi scrie nori pe spate,
Şi vei asculta-ngânând
Versuri vii şi versuri moarte.

Şi-ti voi scrie pe petale
Trandafiri cu rime gri,
Recitând visele tale -
Versuri moarte, versuri vii.

10 decembrie 2012 Întâlnire în subconştient


Cuvintele se-mbină în vers de tragedie,
Curg rime după rime pe foaia de hârtie,
Fundalul mă încântă-n acorduri de vioară,
Din când în când oftez - iubirea stă să moară...

Şi cad pe gânduri iar, în alte lumi mă pierd,
Te aflu-n visul meu şi sufletu-ţi dezmierd,
Căci numai când visez te pot avea aproape
De-aceea aş dormi mereu, şi zi, şi noapte.

9 decembrie 2012 Damnaţi


Şi te-am avut în braţe iar pentru o clipă,
Dar, ca de fiecare dată, ai plecat.
Atât de crud destinul ne-nfiripă
Aspre pedepse - căci iar ne-au judecat.

Credeam că de-astă dată va fi bine
Şi că voi reuşi să te păstrez,
Dar n-am putut de la păcat a ne abţine
Şi-abia am apucat să te îmbrăţişez.

Căci zeii nu ne vor ierta în veci
Pentru-ale noastre grave nesupuneri,
Şi tot mereu te vor forţa să pleci
Când raiul iar ne va purta pe umeri.

De secole întregi te-am aşteptat
Fiindcă iubirea noastră-i infinită,
Chiar de suntem damnaţi pentru păcat
Nemuritori vom fi pentru o clipă.

Atunci când suntem împreună
Rupem blesteme şi înfrângem zei,
Chiar dacă-ntr-o secundă alţii se adună
Măcar pentru o clipă suntem dumnezei.

8 decembrie 2012 Un alt fel de declaraţie...


De-ai fi o literă, silabă, cuvânt sau poezie
te-aş recita întruna şi nu m-aş sătura;
Aş lua stilou-n mână şi-o foaie de hârtie
şi te-aş rescrie iar - şi iar te-aş recita.

17 noiembrie 2012 Lupta fără izbândă


Amintirile ne-atrag mereu în trecut
ca o fiară-nsetată de sânge uman,
unii spun c-amintirea e precum un dușman...
haide, spune-mi! hai, spune-mi ce mult te-a durut.

Ai dreptate, așa e! tu nu simți durere,
tu n-ai amintiri, ție nu îți mai pasă.
sunt singurul suflet pe care-l apasă
amintirea și dorul și crunta tăcere.

Sunt lupte în care degeaba intrăm
căci nu avem șanse de vreo reușită,
iar eu în zadar mă tot zbat - încolțită;
nu suntem în stare să mai judecăm.

5 noiembrie 2012 Neajunsuri lumeşti, neajunsuri sufleteşti...



Astăzi e ziua-n care se-opreşte lumea toată
Căci toţi ce-au căutat azi şi-au găsit pereche,
Doar eu mă simt în mine singur ca niciodată
Însăşi singurătatea şoptindu-mi în ureche.

Căci nu-i durere-n lume să nu o fi simţit
Şi nici vreo suferinţă să nu mă fi pătruns.
Am răni adânci în suflet ce tu le-ai scrijelit
Se pare că iubirea nu ţi-a mai fost de-ajuns.


4 noiembrie 2012 Îndoieli existenţiale



Încerc să scriu, şi scriu
o rimă,
însă cuvintele-am omis.
Nu ştiu de-s mort ori viu -
o crimă
posibil să se fi comis.

3 noiembrie 2012 Depresie în trei acte


Ieri am simţit urme de toamnă,
Simţeam cum vântul mă îndeamnă,
Dar ceaţa deghizată-n doamnă
Mă tot condamnă...

Azi iar e toamnă-n griul meu
Şi vântul iar adie greu
Căci ai plecat şi tot mereu
Rămân doar eu...

De mâine-ncolo ce va fi
Nici n-am ştiut, nici nu voi şti,
Dar mă anunţă norii gri
Că n-ai să vii...

21 octombrie 2012 Plângând cu toamna...



Degeaba sunt culori în toamnă,
Că-n mine totul este gri
Şi visele mi se destramă
Căci n-ai să vii, n-ai să mai vii...

Şi frunzele îţi plâng plecarea
Lăsând copacii timpurii,
Iar vântul îmi urlă chemarea,
Dar n-ai să vii, n-ai să mai vii...

27 septembrie 2012 Năpastă sentimentală


Căzut-a luna de pe cer
Şi soarele-a ieşit din mare,
"Vino 'napoi" întruna zbier,
Dar glasul mi se pierde-n zare.

Privesc spre plajă şi la tine
Mă tot gândesc - şi mă-nfior,
De când tu ai plecat în mine
Se tot dau lupte... şi tot mor.

16 septembrie 2012 Şi poate...


Şi poate nu ţi-am zis tot ce aveam să-ţi spun,
cum că mi-e dor de tine, şi mi-e greu...
şi poate că pe toate-n mine le adun
şi-n mine se adună toate mai mereu.

Şi poate că e prea târziu să te mai am...
îmi plânge sufletul - şi nu-l mai pot opri.
am vrut să fii al meu, dar nu ştiam
că-n ignoranţa ta eu mă voi prăbuşi.

Şi poate c-am făcut tot ce se poate...
sau e probabil să fi fost mai multe de făcut,
însă e-o lume-ntreagă care ne desparte,
iar inima-ţi cea rece-a împietrit demult.

Şi poate că aşa mi-e mie scris...
să te iubesc, să sufăr şi să pier,
sau poate-ai făcut totul dinadins
şi în zadar aştept eu, în zadar tot sper.

Şi poate ăsta ţi-a fost mereu scopul...
şi-n nepăsare mă îngropi cu toate,
sau poate că am să dispar cu totul,
că nu mai este loc de niciun "poate".

11 iulie 2012 Răpuşi de iubire


Sunt oameni ce-aspiră la locuri cereşti
Şi alţii ce zilnic rescriu vechi poveşti,
Dar toate se pierd în infime cuvinte...
Iubirea din ziua de astăzi ne minte.

Durerea se plimbă prin noi ca prin târg,
Iar vieţile noastre se sting în amurg.
Oricât de puternici am fi, ne doboară...
Iubirea din ziua de azi ne omoară.

16 iunie 2012 Acuzare

Te-ai gândit tu că-i mai bine
să pui virgule și puncte
și să faci din proză - rime,
să pui zeii să te-asculte?

Ai crezut tu, om dement,
că ai leacul pentru toate
și că poti citi atent
litere înscrise-n șoapte?

Îndrăznit-ai tu în zile
să te-ngropi în asfințit
într-o carte fără file
când știai c-am amuțit?

Socotit-ai că-n eteruri
va fi rai să te primească
și desculț să umbli-n ceruri
într-o robă-mpărătească?

Chiar credeai că într-o noapte
toate se vor hărăzi
să te scape de păcate
și să intre noaptea-n zi?

Spune-mi, de binevoiești...

Unde cugeți tu amurgul
când nu-i loc să te-odihnești
și te-acuză demiurgul
pentru tot c-ai să plătești?

31 mai 2012 Pedeapsa timpului


Tu parcă te-ai ascuns de timp
Prin el, în el, ori pe sub gene...
Şi-n fiecare anotimp
Te caut eu din vreme-n vreme.

Trist îmi e faptul că te-ai dus
Şi ai uitat să mă anunţi,
Pierdut-u-te-ai în timpul scurs
Şi teamă mi-e c-ai să renunţi.

Te caut zi, te caut noapte,
Dar nu ştiu unde să te am.
Te port în gând, te port în fapte,
Căci altă consolare n-am.

22 mai 2012 Iubire sacră, iubire profană…

În afundul firii mele zvârcolite de furtună
se tot ceartă mut religii şi mă-ndeamnă-n dumnezeu,
Însă-n mintea mea cea slută contradicţii se adună
căci de când iubescu-ţi fiinţa parc-am devenit ateu.


(dacă-i să existe-un zeu,
tu eşti dumnezeul meu.
dacă e să nu existe,
sunt pe veci al tău ateu.)

11 mai 2012 Tragedia timpului


În calendarul nostru se scurg zilele-n grabă
Şi lunile, şi anii, şi viaţa noastră scurtă.
Aş vrea să simt o clipă că timpul nu aleargă,
Să simt îmbrăţişarea celui ce mă sărută.

Dar legile în lume sunt scrise şi nescrise,
Iar viaţa ne frământă, greul se zbate-n noi.
Puţini au suflet sincer şi braţele deschise,
Sunt prea puţini aceia ce-mpart lumea la doi.

23 aprilie 2012 Alterare

De putred ce e sufletul acestei omeniri
au început să tragă şi viermii pe la el,
din cauza pieirii acestor vechi trăiri
nimic de azi în veacuri nu va mai fi la fel.

 De putrede ce-s sentimentele umane
se pierde lumea toată în simţiri,
din cauza minciunii şi-a urii din timpane
suntem noi incapabili de-aceste nemuriri.

De putrezi ce sunt toţi aceşti oameni damnaţi
nu este loc în lume de niciun sentiment,
din cauza acestor morţi vii şi ignoranţi
se pierde universu-ntr-un vacuum permanent.

6 martie 2012 De-aş fi avut de-ales...

Eu cred că m-am născut cu elegia-n sânge.
o tristă incurabilă, ar spune unii chiar...
am ochii mari, dar goi. şi-un suflet solitar,
iar lumea nu pricepe că viaţa nu-mi ajunge.

Eu cred că m-am născut din mări de suferinţă.
trec anii peste mine, vin oamenii - şi pleacă...
un singur suflet am. L-am învăţat să tacă,
să plângă, să iubească, să treacă în nefiinţă.

Eu cred că m-am născut sau... m-am născut crezând
că lumea va-nţelege măcar un strop din mine...
dar mi-am greşit povestea, scriind printre suspine,
aşa că mă acuză, nimic ne-nţelegând.

2 februarie 2012 Când doza zilnică dispare...

Am încercat din răsputeri
să te uit azi, să te uit ieri.
dar am rămas fără puteri…

să-ncerc şi mâine – ce rost are?


Te-am căutat cu ochii goi
căci vreau să te aduc ‘napoi
dar ţie nu-ţi pasă de noi…

zadarnic m-amăgesc – şi doare!


Tu erai doza mea de viaţă
şi-n fiecare dimineaţă
îmi desenai zâmbet pe faţă…

şi-acum mă-ntreb… unde eşti oare?


În umbra ultimului ceas
doar amintirea mi-a rămas
căci te-am pierdut. sub al tău pas

amorul nostru palid moare.

25 ianuarie 2012 N-ai habar...


N-ai habar ce se întâmplă,
Ce se spune, ce se scrie,
Tu doar porţi pe a ta tâmplă
Urme-adânci de nebunie.

N-ai habar că mor de tine,
Că mi-e dor, că îmi lipseşti.
Ai uitat complet de mine,
Ai uitat să mai iubeşti...

N-ai habar că scriu în noapte
Versuri triste, versuri gri -
Un morman de vise moarte,
Abandonuri timpurii.

17 ianuarie 2012 Decadență

Natura zace-n amorțire
Și-n toiul iernii fulgi dansează,
Iar trista noastră reverie
În mii de părți se dezmembrează.

Și iarăsi se pornesc furtuni
De sentimente în regres,
Azi nu mai credem în minuni
Și decedăm în sens invers.