9 decembrie 2012 Damnaţi


Şi te-am avut în braţe iar pentru o clipă,
Dar, ca de fiecare dată, ai plecat.
Atât de crud destinul ne-nfiripă
Aspre pedepse - căci iar ne-au judecat.

Credeam că de-astă dată va fi bine
Şi că voi reuşi să te păstrez,
Dar n-am putut de la păcat a ne abţine
Şi-abia am apucat să te îmbrăţişez.

Căci zeii nu ne vor ierta în veci
Pentru-ale noastre grave nesupuneri,
Şi tot mereu te vor forţa să pleci
Când raiul iar ne va purta pe umeri.

De secole întregi te-am aşteptat
Fiindcă iubirea noastră-i infinită,
Chiar de suntem damnaţi pentru păcat
Nemuritori vom fi pentru o clipă.

Atunci când suntem împreună
Rupem blesteme şi înfrângem zei,
Chiar dacă-ntr-o secundă alţii se adună
Măcar pentru o clipă suntem dumnezei.

6 au comentat:

Ocup un loc imaginar spunea...

In sfarsit gasesc ceva "altfel". Folosesti elemente pe care nu le gasesc in poemele adolescentine pe care le-am citit in ultimul timp. Suntem cu totii niste dumnezei pana in momentul in care nu apar altii si altii care se joaca de-a zeii.

22 septembrie spunea...

asta seamana enorm cu Damnare de Lauren Kate. Are o legatura, nu-i asa?

pe de alta parte, ador sentimentul descris de tine. si finalul e mortal. keep blogging forever

Lola. spunea...

nu, nu are nicio legatura.
multumesc pentru apreciere :]

Bianca Badea spunea...

tu, fata, esti minunata!

Lola. spunea...

:)) mersi!

22 septembrie spunea...

scuze, nu am vazut intr-adevar raspunsul tau de aici.

in orice caz, e o coincidenta atunci, imi place poezia

Trimiteți un comentariu

Exprimă-ţi părerea!