17 noiembrie 2012 Lupta fără izbândă


Amintirile ne-atrag mereu în trecut
ca o fiară-nsetată de sânge uman,
unii spun c-amintirea e precum un dușman...
haide, spune-mi! hai, spune-mi ce mult te-a durut.

Ai dreptate, așa e! tu nu simți durere,
tu n-ai amintiri, ție nu îți mai pasă.
sunt singurul suflet pe care-l apasă
amintirea și dorul și crunta tăcere.

Sunt lupte în care degeaba intrăm
căci nu avem șanse de vreo reușită,
iar eu în zadar mă tot zbat - încolțită;
nu suntem în stare să mai judecăm.

3 au comentat:

Unknown spunea...

De ce ar trebui sa judecam?

Lola. spunea...

intr-un fel am folosit "judecam" cu sensu' de "gandim". ca in sintagma "nu mai judeci deloc"..

Omul-Ancoră spunea...

Amintirile nu ar trebui sa ne intoarca de unde am plecat. Ele sunt acolo pentru a ne arata ca am pornit de undeva si ca trebuie sa mergem inainte, fara a ne intoarce. Daca ne invartim in cerc, ne vom intoarce de fiecare data acolo unde doare si vom cadea din nou.

Trimiteți un comentariu

Exprimă-ţi părerea!