17 noiembrie 2012 Lupta fără izbândă


Amintirile ne-atrag mereu în trecut
ca o fiară-nsetată de sânge uman,
unii spun c-amintirea e precum un dușman...
haide, spune-mi! hai, spune-mi ce mult te-a durut.

Ai dreptate, așa e! tu nu simți durere,
tu n-ai amintiri, ție nu îți mai pasă.
sunt singurul suflet pe care-l apasă
amintirea și dorul și crunta tăcere.

Sunt lupte în care degeaba intrăm
căci nu avem șanse de vreo reușită,
iar eu în zadar mă tot zbat - încolțită;
nu suntem în stare să mai judecăm.

3 au comentat:

Bianca Badea spunea...

De ce ar trebui sa judecam?

Lola. spunea...

intr-un fel am folosit "judecam" cu sensu' de "gandim". ca in sintagma "nu mai judeci deloc"..

Ocup un loc imaginar spunea...

Amintirile nu ar trebui sa ne intoarca de unde am plecat. Ele sunt acolo pentru a ne arata ca am pornit de undeva si ca trebuie sa mergem inainte, fara a ne intoarce. Daca ne invartim in cerc, ne vom intoarce de fiecare data acolo unde doare si vom cadea din nou.

Trimiteți un comentariu

Exprimă-ţi părerea!