26 iunie 2010 Univers mistuit

Paradis prăbuşit în neant,
Glasul vieţii trecut în nefiinţă,
Ochii goi,aţintiţi spre înalt,
Trup secat de puteri şi credinţă.

Demoni tac şi scrutează sfârşitul,
Se strecoară-ntr-o lume ce piere.
Gândul lor,străbătând infinitul,
Te străpunge şi inima-ţi cere.

10 au comentat:

Amaranth spunea...

Ragnarok, dude!! Foarte tare. Eu aş pune toate astea într-o carte, aş monitoriza vânzările şi aş preamui cinstita populaţie pe incultură crasă până la Marea Pârleală. Keep it up, lass!

Valentin spunea...

frumos imaginat, "sfarsitul".
again, bv!

Boddah spunea...

Poezia ta neagră pare a fi o incantaţie,întotdeauna îmi laşi senzaţia că te simţi apartenenta unei alte lumi.
ştii,un tip,psiholog,recunosc că nu-mi amintesc numele,spunea că unii oameni sunt multisenzoriali.eu zic că sunt unul din ei,sau vreau din tot sufletul să fiu.şi mai zic că şi tu eşti.de fapt,egocentrismul meu zice că tot ce-mi place mie e bun,fain şi de calitate.

Double Dee spunea...

Îmi era dor de poeziile tale. >:D<

A☻ spunea...

superb>:D<
ai grija de tine:*

Stef spunea...

Genial!Esti geniala!Nu stiu de unde-ti vin ideile, dar rezultatul e extraordinar!ador poezia asta!:X:X:X

P.S:Ai primit un premiu:)

Lorelei spunea...

:X:X:X
Ce mai pot spune...;))

Nicoleta Alecu spunea...

Heeyy.. chiar imi era dor de poeziile tale..
Pot spune ca le-am citit pe toate de pe pagina de inceput, si toate mi-au placut foarte mult!
Te salut cu drag, de aici, din lumea mea!!

Silvia spunea...

frumos...

(alex)andra spunea...

minunat cum pui in cuvinte simtirile toate...

Trimiteți un comentariu

Exprimă-ţi părerea!