Aş vrea să scriu despre durere,
Despre tristeţe,despre chin.
Să scriu când glasul mi-e-n cădere,
Când sunt pierdută,când mă-nchin.
Aş vrea să scriu când vântul bate,
Când frunzele-n apus mă-ndeamnă
Să scriu de viaţă şi de moarte,
Să scriu de cei ce mă condamnă.
Aş vrea să scriu când e-ntuneric
Cum soarele s-a sinucis.
Să scriu pe stele-n ceas feeric,
Aş vrea să scriu cum n-am mai scris.
Aş vrea să scriu în nesfârşire
La capăt frânt de univers,
Aş vrea să scriu de nemurire,
De lumea-ntreagă într-un vers.
Aş vrea să-l scriu pe Dumnezeu
Într-o catrenă fără rimă.
Să scriu că Lucifer e zeu
Si-n întuneric,şi-n lumină.
Aş vrea să scriu cum flăcări curg
În venele unui schilod,
Aş vrea să scriu cum în amurg
Un măr sălbatic face rod.
Aş vrea să scriu pe stânci de gheaţă
Un testament fără cuprins,
Să scriu cu sânge-n nori de ceaţă
Că sufletu-mi de viaţă-i stins.
Aş vrea să scriu cum singuratic
Un înger claustrat se pierde
Şi cum renaşte enigmatic
Şi viitorul îl prevede.
Aş vrea să scriu când iadul tace,
Cum focul arde în oceane.
Să-i scriu ondinei care zace
Şi-ascultă-şi moartea pe timpane...
Aş vrea să scriu,aş vrea să scriu
O poezie nesfârşită...
Să fiu poetul din sicriu
Ce poezia şi-o recită.