1 septembrie 2009 Castelul pustiu.


În vârf de deal,prin norii grei de ceaţă,
Unde pământul ud susţine stânci de gheaţă,
Acolo,în norii mari şi groşi de fum
Se află un castel,pustiu,în cap de drum.

Şi zeci de turle-nalte îl împodobesc
Şi turnuri îl ridică spre înaltul ceresc;
Perdelele-i acoperă ferestrele gigante
Castelului pustiu cu scările neante.

Prin negura cea deasă care îl înconjoară,
Nevizitat decât de câte-un corb sau cioară,
Stă singur,bântuit de spirite pierdute
Castelul cel pustiu cu umbrele lui mute.

5 au comentat:

Roxx spunea...

Imi aduce aminte de Bacovia...frumos :)

Alexandrü spunea...

mai bine apartamentu meu ,nare nimeni treaba si avem mancare gratis :))

Felicia Nistoreanu spunea...

esti prea tare mah

Razvan spunea...

frumos...

onck spunea...

chiar de bacovia vroiam si eu sa pomenesc dar vad ca mi-a luat0o cineva inainte:D
ce sa-ti spun decat sincere felicitari!
nu multi au talentul de a face astfel de poezi
si e pacat ca prea putin au ocazia de a le citi...

Trimiteți un comentariu

Exprimă-ţi părerea!