25 decembrie 2009 Odaia agoniei.

Fiinţă stingheră - gând morbid -
În gri odaie-adăpostită,
-n a cărei colţ stau ghemuită
Cu ochii-n lacrimi,părăsită,
Privesc în vid.

Un tremur molcom mă pătrunde,
Iar umerii-mi sunt goi - tresar.
Subit fior mâna-mi cuprinde,
O şoaptă rece mă surprinde -
Un gest bizar.

Şi-un cânt celest îngână vântul,
Când Do major vibreaz-armonic,
Iar jindul straşnic şi cuvântul
Se-mbină şi-mi inundă gândul -
Fapt ironic.

E frig şi-i pâclă-n încăpere
Şi-un vag frison îmi seacă trupul,
Iar astfel uit şi de durere
Şi-ncet mă sting într-o tăcere
Pierzându-mi suflul.