Un roi de fluturi morţi şi corbi prea singuri care se ascund...
Un veac nostalgic, prăfuit, enigme ce îşi pierd splendoarea
Toate se-aprind, toate se sting, pierzându-şi rostul şi candoarea.
Înaltul cerului se luptă cu reci furtuni şi uragane,
Strigarea lumii ne frământă şi ura ne zbiară-n timpane.
Natura-i moartă, iar abisul se-mparte-n două părţi defecte,
E-n comă veacul - şi-omenirea se pierde-n ebenine-aspecte.