23 martie 2010 Sensuri grave...

O lume spartă, vorbe goale şi drumuri ce duc în afund,
Un roi de fluturi morţi şi corbi prea singuri care se ascund...
Un veac nostalgic, prăfuit, enigme ce îşi pierd splendoarea
Toate se-aprind, toate se sting, pierzându-şi rostul şi candoarea.

Înaltul cerului se luptă cu reci furtuni şi uragane,
Strigarea lumii ne frământă şi ura ne zbiară-n timpane.
Natura-i moartă, iar abisul se-mparte-n două părţi defecte,
E-n comă veacul - şi-omenirea se pierde-n ebenine-aspecte.

19 martie 2010 Amintiri elegiace...


Cuvinte goale,aruncate,
idei bătute cap în cap,
Prea multe gânduri sacadate
din iad mă-mpiedică să scap.

Culori ce şi-au pierdut culoarea
şi cântece fără sonor
Îşi ţes membrana în uitarea
acelor lacrimi care dor.

Vechi elegii cârpesc pereţii
care odată ne priveau...
Pe noi - amanţi fără restricţii -
în miez de noapte ne-ngânau.

9 martie 2010 Fantasme lăuntrice

În stări de veghe mă avânt
Când somnul îmi fuge departe;
Inaptă să scot vreun cuvânt
Mă-nvăluie un strat de moarte.

Fantasme îmi şoptesc suav
Un cânt melodic de durere,
Dar totul pare mult mai grav
Şi mă afund în grea tacere.

Un tremur gri mă-mbrăţişează,
Parcă dorind să mă sufoce,
Iar vântul gol se furişează
Blestemul vrând să îl evoce.

Luptându-mă cu umbre moarte
Mă pierd în ceaţa timpurie
Şi mă înec în râu de şoapte,
Căzând în cruntă agonie.