un anticrist speculativ,
o vale-a morţii,fără punte,
un fapt creat fără motiv.
asta eşti tu.un zân al ploii.un laitmotiv plin de cusur.
Şi te-am visat în miez de noapte,
în gândul meu ai alergat.
dar te-am pierdut prin vânt de şoapte
şi secole te-am aşteptat.
dar tu călătoreşti în timp.te adânceşti în hăul vremii.
Crezând că te-am pierdut pe veci
m-am ghemuit în colţ de lume.
şi-am plâns cu multe lacrimi, reci,
uitând de-al vieţii rost şi nume.
dar te-ai întors.şi-ai oprit timpul.şi lumea ai oprit-o-n loc.
Şi m-ai privit cu frenezie
cu ochii-ţi de-un negru cathartic
şi-apoi mi-ai spus cu empatie,
c-un zâmbet scurt şi enigmatic:
"să ştii că vocea ta de-ondină mă ţine-n viaţă când cedez..."
Şi-atunci s-a desprins universul
şi a-ncetat în a mai curge,
iar tu mi-ai scris gândul şi mersul,
m-ai îngânat până la sânge.
dar s-a pierdut esenţa lumii.regretul a fost eludat.