29 noiembrie 2009 Simulacru.

Un zeu al veacurilor frânte,
un anticrist speculativ,
o vale-a morţii,fără punte,
un fapt creat fără motiv.

asta eşti tu.un zân al ploii.un laitmotiv plin de cusur.

Şi te-am visat în miez de noapte,
în gândul meu ai alergat.
dar te-am pierdut prin vânt de şoapte
şi secole te-am aşteptat.

dar tu călătoreşti în timp.te adânceşti în hăul vremii.

Crezând că te-am pierdut pe veci
m-am ghemuit în colţ de lume.
şi-am plâns cu multe lacrimi, reci,
uitând de-al vieţii rost şi nume.

dar te-ai întors.şi-ai oprit timpul.şi lumea ai oprit-o-n loc.

Şi m-ai privit cu frenezie
cu ochii-ţi de-un negru cathartic
şi-apoi mi-ai spus cu empatie,
c-un zâmbet scurt şi enigmatic:

"să ştii că vocea ta de-ondină mă ţine-n viaţă când cedez..."

Şi-atunci s-a desprins universul
şi a-ncetat în a mai curge,
iar tu mi-ai scris gândul şi mersul,
m-ai îngânat până la sânge.

dar s-a pierdut esenţa lumii.regretul a fost eludat.

25 noiembrie 2009 Revanşa...

Privind şi judecând la rece
Şi răscolindu-te-n priviri
Un laş fior pe tâmplă-mi trece
Plutind domol prin amintiri.

Îns-am văzut ticăloşia
Şi depravarea-n nebunie,
Ţi-am detectat schizofrenia -
Pierdutul în narcomanie.

Dar am să-ţi torn în vene opiu
Şi-am să te las în mine mut,
Am să te zămislesc în indiu
Şi-apoi te voi transpune-n lut.

Nu vei mai fii un simulacru,
Ci sclav vei fii,iar viaţa toată
O vei trăi cu gustul acru
Al vremurilor de-altădată.

22 noiembrie 2009 Domnia întunericului

Într-un abis ne-nchipuit,pe-o margină de univers,
Pe-aleea ce duce-n adâncuri şi unde totul curge-n vers
Stau singur,căutându-mi calea şi veacurile ce-am pierdut,
Privind cu lacrimi cicatricea unui ego necunoscut.

Stingher şi prăfuit de vreme şi de nisipul din clepsidră
Păşesc agale pe cărarea ce trist se pierde - insipidă -
În hăul infinit şi tragic al timpului de mult apus
Şi unde glasul suferinţei şi-al chinului de mult s-a dus.

Iar sufletu-mi încoronat de-o viaţă stinsă,ponosită,
Se pierde-n labirint uitat,într-o capelă părăsită...
Şi-un dumnezeu cu chip cioplit îşi scoate ochii la iveală -
Un simulacru solitar ce-mi dă porunci la nimereală.

Eternu-mi suflu îngheţat se risipeşte-n zarea moartă
Şi mâinile îmi amorţesc,tot corpu-având aceeaşi soartă.
Şi sângele îmi fierbe-n vene şi astăzi toţi morţii sunt vii,
Căci iadurile s-au deschis şi sunt mormintele pustii.

Iar spirite neliniştite au fost gonite-n întuneric
Căci soarele-a apus pe veci,înspăimântat şi cadaveric.
Doar sufletu-mi abandonat,uitat de vraci în libertate
Va rătăci printre suspine şi va domni-n eternitate.

7 noiembrie 2009 Dorinţele unui poet...

Aş vrea să scriu despre durere,
Despre tristeţe,despre chin.
Să scriu când glasul mi-e-n cădere,
Când sunt pierdută,când mă-nchin.

Aş vrea să scriu când vântul bate,
Când frunzele-n apus mă-ndeamnă
Să scriu de viaţă şi de moarte,
Să scriu de cei ce mă condamnă.

Aş vrea să scriu când e-ntuneric
Cum soarele s-a sinucis.
Să scriu pe stele-n ceas feeric,
Aş vrea să scriu cum n-am mai scris.

Aş vrea să scriu în nesfârşire
La capăt frânt de univers,
Aş vrea să scriu de nemurire,
De lumea-ntreagă într-un vers.

Aş vrea să-l scriu pe Dumnezeu
Într-o catrenă fără rimă.
Să scriu că Lucifer e zeu
Si-n întuneric,şi-n lumină.

Aş vrea să scriu cum flăcări curg
În venele unui schilod,
Aş vrea să scriu cum în amurg
Un măr sălbatic face rod.

Aş vrea să scriu pe stânci de gheaţă
Un testament fără cuprins,
Să scriu cu sânge-n nori de ceaţă
Că sufletu-mi de viaţă-i stins.

Aş vrea să scriu cum singuratic
Un înger claustrat se pierde
Şi cum renaşte enigmatic
Şi viitorul îl prevede.

Aş vrea să scriu când iadul tace,
Cum focul arde în oceane.
Să-i scriu ondinei care zace
Şi-ascultă-şi moartea pe timpane...

Aş vrea să scriu,aş vrea să scriu
O poezie nesfârşită...
Să fiu poetul din sicriu
Ce poezia şi-o recită.

5 noiembrie 2009 Genune.

E ceas târziu,oră pustie
Şi-i abandon în veac lumesc,
Mi lacrima pe-obraz ... târzie,
Iar demonii m-ademenesc.

Şi camera îmi pare goală
Doar umbrele se plimbă,mate,
Dar nu-i motiv,ci este boală -
Morman de vise decedate.

Schiloadă fiinţă-n greu abis;
Fiorii reci ai nebuniei
Mă-mping în circuit închis,
M-aruncă-n calea veşniciei.

Şi-am să renasc în depărtarea
Ce s-a ascuns în neguri pale
Şi-am să-ţi desfigurez chemarea
C-un gând din cele mai fatale.

2 noiembrie 2009 Condamnare...


Noaptea-i târzie - vânt nostalgic
Şi luna parcă se ascunde,
Iar stelele-şi spun rolul tragic
Şi condamnarea le pătrunde.

Încet îşi plânge-n palme greul
Oraşul tot - căci e pustiu.
În frunze moarte-şi pierde eul...
Şi-i condamnat în timp târziu.

Natura-n comă e-adâncită
Şi nu-i mod de resuscitare;
De fiinţa toată-i părăsită
Şi e sfârşit,e condamnare.