23 iunie 2011 Suflet osândit

Un sunet tragic de vioară
Alungă liniştea-n morminte
Şi umbrele ce fac să pară
Că morţii încă mai ţin minte
Pe unde răul se strecoară
Şi-ncet te soarbe de cuvinte.

Acolo zace,la răscruce,
Un suflet gol,neliniştit,
Ce-n hohot plânge - căci s-ar duce
În raiul sau cel infinit
Însă nu poate de-a sa cruce -
Prea grea fiindc-a păcătuit.

8 au comentat:

Anonim spunea...

No, îmi place foarte mult cum scrii.
Şi, dacă nu te superi, aş dori să te adaug la blogroll. Pooot?

29 decembrie spunea...

superbe randuri...

Unknown spunea...

So let's all go to hell, dude!!! That's where the party's at!!!

Bianca Tămaș spunea...

Oare sunt intradevar oameni care isi dau seama ca au pacatuit prea mult? :)

MarinelPadurice spunea...

NO COMENT! doar o voi recite si pasta

adelinaxc spunea...

E superb! Felicitari!

ochelari de ploaie spunea...

>:-|. bine spus.

emy spunea...

Super!
Iti urmaresc blogul si te astept si pe al meu!
Pup! :*

Trimiteți un comentariu

Exprimă-ţi părerea!