9 septembrie 2010 Declinul viselor...

Romanţe triste mă petrec
Pe drumul viselor apuse
Şi-n gânduri fade mă înec,
În umbra vorbelor nespuse.

Nici lacrimile nu mai cântă
Vreo doină fără de refren,
Memoriile mă frământă,
Dar nu am voce să te chem.

Tu-ngâni furtiv chemarea vremii
Fără să mai priveşti spre ceas
Şi-ţi tace viaţa în decenii
Căci ai omis timpul rămas.

13 au comentat:

Ivi spunea...

cat de frumos:X:X
de cand asteptam>:D<
Genial:X

T. spunea...

ti`ai adus aminte ca mai ai blog?:)))

Lorelei spunea...

Aici e randul meu sa tac.
Mereu ma lasi fara cuvinte.
Mereu,mereu:X

13Kill13 spunea...

Ai avansat muuuuult

Anonim spunea...

Sheer genius!

[Cand iesi din mormant cu o pofta nebuna pentru povesti, let me know]

whispering: you bastard

Unknown spunea...

frumos :)

13Kill13 spunea...

Fiecare cu ce-i place :))

Joker spunea...

Daca au simturile vreo noima??
Da! Sa nu te zapacesti..de cap:)

Anonim spunea...

superb!

metafizicx spunea...

interesant

Mifo spunea...

Mo coment.... mai traiesti bai? mai da un semn de viata!

Ioana Filipaş spunea...

Parca i-as citi pe Bacovia si pe Minulescu.
Scrii foarte frumos, sper sa postezi in continuare.
A, si ma uit la pozele din stanga si-mi dau seama ca te stiu din vedere, te vazui pe strada, prin Zalau :)

Anonim spunea...

Felicitari pentru postari minunate!

Trimiteți un comentariu

Exprimă-ţi părerea!