Nebunia asta toată ce-ai creat-o tu în lume
Mi se varsă peste gene și-mi pătrunde-adânc în pori
Precum te cuprinde râsul la cele mai bune glume
Și te-ascunzi de-a mea iubire ca soarele după nori.
Am orbit de nepăsare și de fuga ta-n etern,
Ți-am păcătuit iubirea, am supus gândul oricui
A-ncercat să mă convingă că ființa ta-i infern
Însă m-am convins în moarte că tu ești al nimănui.
0 au comentat:
Trimiteți un comentariu
Exprimă-ţi părerea!