25 decembrie 2009 Odaia agoniei.

Fiinţă stingheră - gând morbid -
În gri odaie-adăpostită,
-n a cărei colţ stau ghemuită
Cu ochii-n lacrimi,părăsită,
Privesc în vid.

Un tremur molcom mă pătrunde,
Iar umerii-mi sunt goi - tresar.
Subit fior mâna-mi cuprinde,
O şoaptă rece mă surprinde -
Un gest bizar.

Şi-un cânt celest îngână vântul,
Când Do major vibreaz-armonic,
Iar jindul straşnic şi cuvântul
Se-mbină şi-mi inundă gândul -
Fapt ironic.

E frig şi-i pâclă-n încăpere
Şi-un vag frison îmi seacă trupul,
Iar astfel uit şi de durere
Şi-ncet mă sting într-o tăcere
Pierzându-mi suflul.

22 decembrie 2009 Abandon.

Pustiu e-n mine şi e ger
Căci ai plecat cu nepăsare
Şi m-ai lăsat - tăcut mister,
Plângând cu lacrimi reci,amare.

Şi-i frig în lume,şi e vânt
Căci soarele-i la tine-n geantă.
Si m-ai lăsat aici visând
La tot ce am trăit odată.

Regretele-nghiţite-au fost
De negura cea nemiloasă,
Iar lacrimile-mi s-au pierdut
În ceaţa gri şi mult prea groasă.

Am să te-aştept,iubit bolnav
De-atâta egoism trupesc
Şi-am să-ţi sculptez pe un obraz
Cu sânge cald un "te iubesc".

19 decembrie 2009 Operaţie pe cord.

65 decembrie 2066

Cu ochii-n lacrimi,faţa blândă,
Dar obligată să ascundă
Doar suferinţă,gând ucis,
Cu fermitate am decis:

...îmi voi interna sufletul într-o clinică,la secţia suflete rănite...

Şi iată-mi sufletul pe targă,
Confuz,rănit de-o viaţă-ntreagă,
Un muribund în agonie
Şi condamnat pe veşnicie.

...mă uit la el,cerându-mi scuze din priviri pentru tot ce-a îndurat din cauza mea...

Se anunţa o noapte grea,
În care ziua se-ascundea...
Iar eu priveam pe geam,tăcută,
La inima-mi bucăţi făcută...

65 decembrie 2066 , 6:66 A.M.

Am mintea plină de regrete,
Iar el,privirea pe perete...
Căci i-au dat droguri şi venin
Şi-o doză mare de suspin...

...aveam un suflet intoxicat cu medicamente,dar asta nici nu se compara cu dozele de suferinţă primite...de la mine...

Şi l-au sedat cu anilină
Să-i fie-amărăciunea lină...
Dar n-a fost chip de vindecare,
Ci de durere mult mai mare.

...iar acum mă aflam pe aceeaşi bancă a spitalului,aşteptând să văd cum decurge operaţia...

În intervenţia medicală -
O secţiune transversală.
Iar în perfuzii-amfetamină
Şi-n gând - speranţa să-şi revină.

..."N-am să mi-o iert niciodată dacă nu-şi va reveni." mă gândeam..."E doar vina mea.Cine m-a pus să mă îndrăgostesc?"

Dar gândul mi-a fost întrerupt
De doctorul ce-a aparut,
Să-mi spună ce s-a intâmplat -
N-am mai putut,şi am cedat...

..."Îmi păre rău",aud printre sughiţuri."Nu se mai poate face nimic..."

Toţi nervii mi-au cedat pe rând,
Iar venele s-au spart,curgând...
Şi cordul ce-a-ncetat a bate
Mă-nvălui-n miros de moarte...


...te-aş fi chemat şi pe tine la înmormântarea sufletului meu,dar nu cred ca ar fi avut vreun rost.oricum...n-ai fi venit.în orice caz,eu am hotărât să nu-l părăsesc.era doar vina mea.din cauza încăpăţânării mele a avut parte de atâta suferinţă.şi totuşi,el nu m-a condamnat niciodată.îi eram datoare.aşa că am rămas acolo,lângă mormântul lui,şi-am adormit,îngheţată de frig.în scurt timp,aveam să fiu din nou alături de el...

14 decembrie 2009 Azi vreau să plâng...

Azi vreau să plâng,căci doru-mi curge
Pe tâmple-n jos,până la moarte,
Durerea-n vene mi se scurge,
Iar mintea mi-e pierdută-n noapte.

Azi vreau să plâng,şi am să plâng
Că-n mine e lăcaşu-n care
Sinucigaşii se ascund
Când nu mai au nicio scăpare.

Azi vreau să plâng,căci am în trup
Nenumărate boli mortale
Ce-au agravat şi-ncet îmi rup
Celulele fundamentale.

Azi vreau să plâng,să cad în versuri
Şi să renasc în nebunie,
Iar când voi pierde paşii-n mersuri
Voi plânge iar - în poezie.

Azi vreau să plâng,dar am secat
De lacrimi şi de ce-am avut.
Azi tu vei plânge,c-am plecat -
Am fost a ta,dar m-ai pierdut.

4 decembrie 2009 Erori de calcul

...
Dacă te-ai fi uitat la noi,ai fi văzut cu ochiul liber că intersecţia noastră dădea mulţimea vidă.Făceam parte din 2 mulţimi diferite:eu mă aflam în mulţimea numerelor complexe,pe când tu erai un simplu element din mulţimea numerelor iraţionale.Aş fi putut fi orice altceva,dar am ales să fiu un element complex...
Ştii,eu eram doar o funcţie rătăcită...o funcţie concavă şi nemărginită ce se-ntindea la infinit.Pe când tu...tu erai impar,erai bijectiv,erai convex şi aveai proprietăţile funcţiei polinomiale.
Până când...


Totul începe într-o zi
Când din ideea ta absurdă
De-a calcula fără să ştii
Mi-ai descifrat dorinţa-mi surdă.

Erorile au fost destule
Când funcţia de gradul doi
Şi plină de cifre sătule
Ai introdus-o între noi.

Iar logaritmul natural
Ce-ai vrut ca să mi-l faci cadou
L-ai rezolvat în aşa hal
De-au apărut erori din nou.

Şi-apoi revanş-ai căutat,
Dar ai greşit şi adunarea,
Iar cifrele s-au răzbunat
Şi ţi-au sancţionat eroarea.

Şi-a mai rămas doar radicalul
Sub care ne aflam de-o viaţă,
Dar l-a luat şi pe-ăla valul
Ce ne-a băgat pe noi în ceaţă.

Iar când mulţimea de soluţii
Ai reunit-o cu neantul
Ţi-ai amintit că surdo-muţii
Ne calculează radiantul.

De-ar ştii tangenta cât am plâns
Când eu voiam o reunire,
Dar tu-ai închis ochii şi-ai zis
Că-n interval e despărţire.

...vezi tu...eu te-am iubit...şi te iubesc...doar că tu ai hotărât să-ţi muţi domeniul de existenţă pe axa Ox,în timp ce eu plâng şi te aştept,căci am rămas abandonată pe Oy,tinzând spre minus infinit...


P.S. : iubitule,nu eşti prea bun la matematică...
P.P.S. : verifică-ţi calculele,te rog,căci m-am săturat să sufăr...

3 decembrie 2009 Răposare sufletească...

Din aripi frânte de nălucă,
În abandon de ceas cathartic
Se stringe-ncet şi enigmatic
Un suflet orb de-o grea poruncă.

Şi-i frig,şi-i mucegai în suflet,
Iar ceaţa gri ce-l înconjoară
Parcă-i şopteşte cum să moară
Şi-l sfătuieşte-n gând şi-n cuget.

Din căptuşeala ce-l astupă
Nu-i chip să fie vreo scăpare
Doar pânza de păianjen care
S-a tot depus în el...şi după...

Iar stratul gros de praf e semn
Că n-a fost vizitat de mult,
Nici străbătut de vreun tumult
Ori răscolit de vreun indemn.

Şi-atunci se stinge-n nemurire
Candidul suflet - prea devreme -
Căci n-a fost cine să-l mai cheme
La cea din urmă-ngăduire.