20 octombrie 2011 Poem în aşteptare...

Doar flacăra de lumânare
Se mai zăreşte-n bezna nopţii,
O urmă de îngândurare
Se-aşterne peste fila cărţii.

Stiloul îşi aşteaptă soarta
Şi-ar scrie fără de cusur,
Însă cerneala este gata
Iar liniştea nu pot s-o-ndur.

Atâtea versuri fără noimă,
Fără pereche, fără glas,
Atâta suferinţă-n taină...
Te chem – şoptind – la orice pas.

În fiecare stih te-aş scrie,
Te-aş recita la infinit;
Iubirea mea-i o poezie
Ce n-are titlu...sau sfârşit...