Afund, în cimitirul mut,
Se-ascund în ceaţă crucile;
Înger morbid cu chip de lut
Nu-ţi renega aripile !
Nu-ţi plânge drama sufletească
Şi nu lăsa lacrimi să-ţi curgă;
Aceasta-i viaţa pământească :
O condamnare făr' de rugă.
Nu-ţi vinde sufletul murdar,
Chiar de păcatul îl încheagă.
Eşti dumnezeul solitar
Pe care raiul îl reneagă.
8 au comentat:
Suuuuuuuuuuuper! :D
no coment "Eşti dumnezeul solitar
Pe care raiul îl reneagă" Genial!
Precum văd că s-a mai spus, ultimele două versuri sunt extraordinare. :)
Lola, chiar mă întreb ce te face să zâmbeşti pe tine. Aşa, pentru o clipă, sau pentru două.
superb :)
Scrii mult prea bine!
:)
ma bucur ca apreciezi ceea ce fac.de aceasi maniera sustin toate initiativele tale si ceea ce scri chiar daca in un stadiu incipient insa este clar ca talent exista.sa continui sa o faci indiferent de carcoteli ori altfel "cum am putea defini poezia noi acestia care prin poezie ne ducem crucea"?cu prietenie băeţan gabriel petru
Mirific ar fi sarac sa spun , dar meriti apreciere! <3
Trimiteți un comentariu
Exprimă-ţi părerea!