Pe drumul viselor apuse
Şi-n gânduri fade mă înec,
În umbra vorbelor nespuse.
Nici lacrimile nu mai cântă
Vreo doină fără de refren,
Memoriile mă frământă,
Dar nu am voce să te chem.
Tu-ngâni furtiv chemarea vremii
Fără să mai priveşti spre ceas
Şi-ţi tace viaţa în decenii
Căci ai omis timpul rămas.
13 au comentat:
cat de frumos:X:X
de cand asteptam>:D<
Genial:X
ti`ai adus aminte ca mai ai blog?:)))
Aici e randul meu sa tac.
Mereu ma lasi fara cuvinte.
Mereu,mereu:X
Ai avansat muuuuult
Sheer genius!
[Cand iesi din mormant cu o pofta nebuna pentru povesti, let me know]
whispering: you bastard
frumos :)
Fiecare cu ce-i place :))
Daca au simturile vreo noima??
Da! Sa nu te zapacesti..de cap:)
superb!
interesant
Mo coment.... mai traiesti bai? mai da un semn de viata!
Parca i-as citi pe Bacovia si pe Minulescu.
Scrii foarte frumos, sper sa postezi in continuare.
A, si ma uit la pozele din stanga si-mi dau seama ca te stiu din vedere, te vazui pe strada, prin Zalau :)
Felicitari pentru postari minunate!
Trimiteți un comentariu
Exprimă-ţi părerea!