23 martie 2010 Sensuri grave...

O lume spartă, vorbe goale şi drumuri ce duc în afund,
Un roi de fluturi morţi şi corbi prea singuri care se ascund...
Un veac nostalgic, prăfuit, enigme ce îşi pierd splendoarea
Toate se-aprind, toate se sting, pierzându-şi rostul şi candoarea.

Înaltul cerului se luptă cu reci furtuni şi uragane,
Strigarea lumii ne frământă şi ura ne zbiară-n timpane.
Natura-i moartă, iar abisul se-mparte-n două părţi defecte,
E-n comă veacul - şi-omenirea se pierde-n ebenine-aspecte.