9 martie 2010 Fantasme lăuntrice

În stări de veghe mă avânt
Când somnul îmi fuge departe;
Inaptă să scot vreun cuvânt
Mă-nvăluie un strat de moarte.

Fantasme îmi şoptesc suav
Un cânt melodic de durere,
Dar totul pare mult mai grav
Şi mă afund în grea tacere.

Un tremur gri mă-mbrăţişează,
Parcă dorind să mă sufoce,
Iar vântul gol se furişează
Blestemul vrând să îl evoce.

Luptându-mă cu umbre moarte
Mă pierd în ceaţa timpurie
Şi mă înec în râu de şoapte,
Căzând în cruntă agonie.

27 februarie 2010 Alean...

Sunt voci ce mă călăuzesc
Când nebunia mă ajunge,
Sunt ochi în care m-oglindesc
Când sufletul de dor îmi plânge.

Sunt glasuri pe care le-ngân
Şi totul pare-o simfonie.
Sunt îngeri trişti, fără stăpân,
În stări de claustrofobie.

Sunt cântece fără-nţeles
Pe care doar zeii le ştiu,
Sunt lacrimi care n-au de-ales
Decât să curgă-n loc pustiu.

Sunt nopţi în care te aştept,
Iar luna tristă se-nfioară.
Sunt zile pline de regret
În care dorul mă omoară.

20 februarie 2010 Reproş...

Cuvinte simple, fără rost
Îţi scriu acum, iubitul meu...
Ştim bine amândoi ce-a fost -
Secrete am avut mereu.

Amant frivol şi indolent
Cu iz obscen de guri candide,
M-atragi în jocu-ţi insistent
Plin de nimfete insipide.

Cum poti să uiţi de mine-n zori
Când fost-am doi ibovnici muţi?
Tu seara-n pat mi te strecori -
De ce vrei doar să mă-mprumuţi?

12 februarie 2010 Sihastru.

Păcate multe-am săvârşit...
Dureri acerbe,lacrimi oarbe;
Infernul vlaga-ncet mi-o soarbe -
E trist sfârşit !

Un bard stingher ce scrie moarte,
Pe suflet tatuându-mi vina,
Cu ochii-nchişi cătând lumina -
În miez de noapte !

Vagi şoapte mă ademenesc
Într-o banală sepultură,
Izvor nestăvilit de ură -
Joc nebunesc !

7 februarie 2010 Durere sempiternă.

Prea multe lacrimi s-au prelins,
Tăceri subite ne îngână,
Veninul flăcări a aprins
Şi ura mi-e acum stăpână.

Prea multe petice-am cusut
Pe rănile de mult deschise,
Te-am vrut al meu,dar n-am avut
Nimic - decât un pumn de vise.

Prea multe scuze adresate
Şi prea puţine vorbe dulci.
Laconic - veacul ne desparte
Morminte suntem...fără cruci.

23 ianuarie 2010 Expoziţie.

Îmi dai,te rog,plămânii tăi?
Aş vrea să îi atârn în cui.
Dar taci!nu spune nimănui
Căci toţi vor vrea să te încui
În camera cu vânătăi.

Aş vrea să-mi dai rinichiul stâng
Dacă - normal - nu cer prea mult.
Azi vreau să stau şi să ascult
Cum se scufundă în tumult
Şi-apoi c-un ac să îl străpung.

Ficatul la ce-ţi foloseşte?
Oricum,de multă vreme tace.
Ştii că durerea nu-i dă pace
Şi-n agonie de ieri zace.
Eu cred că te secătuieşte.

Colecţia nu mi-e completă
Dacă nu-mi dai şi inima.
Tu nu ai nevoie de ea
Şi ştii că nici nu te mai vrea.
Aşa că dă-mi-o,azi fac chetă.

Pereţii camerei sunt plini
Cu-organele tale interne.
Nu-ţi pară rău - răul se-aşterne
Şi sângele din corp ţi-l cerne.
Tu stinge-te...cu ochii lini.

10 ianuarie 2010 Metamorfoză.

Tăceri absurde mi se-nchină
Când lumea toată se destramă,
Iar îngerii din cer suspină
În trista,ştearsă panoramă.

Şoapte timide se strecoară
În taina ceasului oprit,
Iar zeii pe pământ coboară
Şi-adoarme lumea-n asfinţit.

Leşin de veacuri mă îngână
Şi curcubeul fad se stinge,
Iar lacrimile ce se-adună
Se alterează-n bălţi de sânge.

5 ianuarie 2010 Trădare.

Pereţii-s sparţi de-atâta ură.
Podeaua scârţâie-n visare.
Ce paradox! tu nu ştii oare
Că becu-i orb, dar are gură?

Când uşa s-a deschis alene
Tu ai crezut că vântul doare.
Dar te-ai gândit de ce tresare
Odaia când îi curgi pe gene?

În tot dezastrul eram noi,
Învăluiţi de-un calm mister;
Credeam că totu-i efemer...
Cum poţi să ne-arunci la gunoi?

Fereastra ne-a trădat mereu,
Dar ne-am iubit fără-ncetare.
Iubite, să-ţi pun o-ntrebare:
De ce mă-nşeli cu dumnezeu?

3 ianuarie 2010 Pieire.

E fum în jur şi-i gol eter
Sunt singură-ntr-un cadru surd
Şi-un tremur lent,plin de mister
M-afundă într-un hău absurd.

Şi stau pitită-n colţul mut,
Gândind la tine - şi tresar
Când tot ce văd şi ce ascult
Se pierde într-un ton bizar.

Odaia-ngână molcom plânsul
Ce mi se scurge din privire.
Sunt bard sinistru în apusul
Ce s-a născut în nemurire.

Şi reci fiori de nebunie
Mă-mbată când în vag decor
Se pierde-a lumii sărăcie
Şi eu mă sting pe veci - actor.

25 decembrie 2009 Odaia agoniei.

Fiinţă stingheră - gând morbid -
În gri odaie-adăpostită,
-n a cărei colţ stau ghemuită
Cu ochii-n lacrimi,părăsită,
Privesc în vid.

Un tremur molcom mă pătrunde,
Iar umerii-mi sunt goi - tresar.
Subit fior mâna-mi cuprinde,
O şoaptă rece mă surprinde -
Un gest bizar.

Şi-un cânt celest îngână vântul,
Când Do major vibreaz-armonic,
Iar jindul straşnic şi cuvântul
Se-mbină şi-mi inundă gândul -
Fapt ironic.

E frig şi-i pâclă-n încăpere
Şi-un vag frison îmi seacă trupul,
Iar astfel uit şi de durere
Şi-ncet mă sting într-o tăcere
Pierzându-mi suflul.

22 decembrie 2009 Abandon.

Pustiu e-n mine şi e ger
Căci ai plecat cu nepăsare
Şi m-ai lăsat - tăcut mister,
Plângând cu lacrimi reci,amare.

Şi-i frig în lume,şi e vânt
Căci soarele-i la tine-n geantă.
Si m-ai lăsat aici visând
La tot ce am trăit odată.

Regretele-nghiţite-au fost
De negura cea nemiloasă,
Iar lacrimile-mi s-au pierdut
În ceaţa gri şi mult prea groasă.

Am să te-aştept,iubit bolnav
De-atâta egoism trupesc
Şi-am să-ţi sculptez pe un obraz
Cu sânge cald un "te iubesc".

19 decembrie 2009 Operaţie pe cord.

65 decembrie 2066

Cu ochii-n lacrimi,faţa blândă,
Dar obligată să ascundă
Doar suferinţă,gând ucis,
Cu fermitate am decis:

...îmi voi interna sufletul într-o clinică,la secţia suflete rănite...

Şi iată-mi sufletul pe targă,
Confuz,rănit de-o viaţă-ntreagă,
Un muribund în agonie
Şi condamnat pe veşnicie.

...mă uit la el,cerându-mi scuze din priviri pentru tot ce-a îndurat din cauza mea...

Se anunţa o noapte grea,
În care ziua se-ascundea...
Iar eu priveam pe geam,tăcută,
La inima-mi bucăţi făcută...

65 decembrie 2066 , 6:66 A.M.

Am mintea plină de regrete,
Iar el,privirea pe perete...
Căci i-au dat droguri şi venin
Şi-o doză mare de suspin...

...aveam un suflet intoxicat cu medicamente,dar asta nici nu se compara cu dozele de suferinţă primite...de la mine...

Şi l-au sedat cu anilină
Să-i fie-amărăciunea lină...
Dar n-a fost chip de vindecare,
Ci de durere mult mai mare.

...iar acum mă aflam pe aceeaşi bancă a spitalului,aşteptând să văd cum decurge operaţia...

În intervenţia medicală -
O secţiune transversală.
Iar în perfuzii-amfetamină
Şi-n gând - speranţa să-şi revină.

..."N-am să mi-o iert niciodată dacă nu-şi va reveni." mă gândeam..."E doar vina mea.Cine m-a pus să mă îndrăgostesc?"

Dar gândul mi-a fost întrerupt
De doctorul ce-a aparut,
Să-mi spună ce s-a intâmplat -
N-am mai putut,şi am cedat...

..."Îmi păre rău",aud printre sughiţuri."Nu se mai poate face nimic..."

Toţi nervii mi-au cedat pe rând,
Iar venele s-au spart,curgând...
Şi cordul ce-a-ncetat a bate
Mă-nvălui-n miros de moarte...


...te-aş fi chemat şi pe tine la înmormântarea sufletului meu,dar nu cred ca ar fi avut vreun rost.oricum...n-ai fi venit.în orice caz,eu am hotărât să nu-l părăsesc.era doar vina mea.din cauza încăpăţânării mele a avut parte de atâta suferinţă.şi totuşi,el nu m-a condamnat niciodată.îi eram datoare.aşa că am rămas acolo,lângă mormântul lui,şi-am adormit,îngheţată de frig.în scurt timp,aveam să fiu din nou alături de el...

14 decembrie 2009 Azi vreau să plâng...

Azi vreau să plâng,căci doru-mi curge
Pe tâmple-n jos,până la moarte,
Durerea-n vene mi se scurge,
Iar mintea mi-e pierdută-n noapte.

Azi vreau să plâng,şi am să plâng
Că-n mine e lăcaşu-n care
Sinucigaşii se ascund
Când nu mai au nicio scăpare.

Azi vreau să plâng,căci am în trup
Nenumărate boli mortale
Ce-au agravat şi-ncet îmi rup
Celulele fundamentale.

Azi vreau să plâng,să cad în versuri
Şi să renasc în nebunie,
Iar când voi pierde paşii-n mersuri
Voi plânge iar - în poezie.

Azi vreau să plâng,dar am secat
De lacrimi şi de ce-am avut.
Azi tu vei plânge,c-am plecat -
Am fost a ta,dar m-ai pierdut.

4 decembrie 2009 Erori de calcul

...
Dacă te-ai fi uitat la noi,ai fi văzut cu ochiul liber că intersecţia noastră dădea mulţimea vidă.Făceam parte din 2 mulţimi diferite:eu mă aflam în mulţimea numerelor complexe,pe când tu erai un simplu element din mulţimea numerelor iraţionale.Aş fi putut fi orice altceva,dar am ales să fiu un element complex...
Ştii,eu eram doar o funcţie rătăcită...o funcţie concavă şi nemărginită ce se-ntindea la infinit.Pe când tu...tu erai impar,erai bijectiv,erai convex şi aveai proprietăţile funcţiei polinomiale.
Până când...


Totul începe într-o zi
Când din ideea ta absurdă
De-a calcula fără să ştii
Mi-ai descifrat dorinţa-mi surdă.

Erorile au fost destule
Când funcţia de gradul doi
Şi plină de cifre sătule
Ai introdus-o între noi.

Iar logaritmul natural
Ce-ai vrut ca să mi-l faci cadou
L-ai rezolvat în aşa hal
De-au apărut erori din nou.

Şi-apoi revanş-ai căutat,
Dar ai greşit şi adunarea,
Iar cifrele s-au răzbunat
Şi ţi-au sancţionat eroarea.

Şi-a mai rămas doar radicalul
Sub care ne aflam de-o viaţă,
Dar l-a luat şi pe-ăla valul
Ce ne-a băgat pe noi în ceaţă.

Iar când mulţimea de soluţii
Ai reunit-o cu neantul
Ţi-ai amintit că surdo-muţii
Ne calculează radiantul.

De-ar ştii tangenta cât am plâns
Când eu voiam o reunire,
Dar tu-ai închis ochii şi-ai zis
Că-n interval e despărţire.

...vezi tu...eu te-am iubit...şi te iubesc...doar că tu ai hotărât să-ţi muţi domeniul de existenţă pe axa Ox,în timp ce eu plâng şi te aştept,căci am rămas abandonată pe Oy,tinzând spre minus infinit...


P.S. : iubitule,nu eşti prea bun la matematică...
P.P.S. : verifică-ţi calculele,te rog,căci m-am săturat să sufăr...

3 decembrie 2009 Răposare sufletească...

Din aripi frânte de nălucă,
În abandon de ceas cathartic
Se stringe-ncet şi enigmatic
Un suflet orb de-o grea poruncă.

Şi-i frig,şi-i mucegai în suflet,
Iar ceaţa gri ce-l înconjoară
Parcă-i şopteşte cum să moară
Şi-l sfătuieşte-n gând şi-n cuget.

Din căptuşeala ce-l astupă
Nu-i chip să fie vreo scăpare
Doar pânza de păianjen care
S-a tot depus în el...şi după...

Iar stratul gros de praf e semn
Că n-a fost vizitat de mult,
Nici străbătut de vreun tumult
Ori răscolit de vreun indemn.

Şi-atunci se stinge-n nemurire
Candidul suflet - prea devreme -
Căci n-a fost cine să-l mai cheme
La cea din urmă-ngăduire.

29 noiembrie 2009 Simulacru.

Un zeu al veacurilor frânte,
un anticrist speculativ,
o vale-a morţii,fără punte,
un fapt creat fără motiv.

asta eşti tu.un zân al ploii.un laitmotiv plin de cusur.

Şi te-am visat în miez de noapte,
în gândul meu ai alergat.
dar te-am pierdut prin vânt de şoapte
şi secole te-am aşteptat.

dar tu călătoreşti în timp.te adânceşti în hăul vremii.

Crezând că te-am pierdut pe veci
m-am ghemuit în colţ de lume.
şi-am plâns cu multe lacrimi, reci,
uitând de-al vieţii rost şi nume.

dar te-ai întors.şi-ai oprit timpul.şi lumea ai oprit-o-n loc.

Şi m-ai privit cu frenezie
cu ochii-ţi de-un negru cathartic
şi-apoi mi-ai spus cu empatie,
c-un zâmbet scurt şi enigmatic:

"să ştii că vocea ta de-ondină mă ţine-n viaţă când cedez..."

Şi-atunci s-a desprins universul
şi a-ncetat în a mai curge,
iar tu mi-ai scris gândul şi mersul,
m-ai îngânat până la sânge.

dar s-a pierdut esenţa lumii.regretul a fost eludat.

25 noiembrie 2009 Revanşa...

Privind şi judecând la rece
Şi răscolindu-te-n priviri
Un laş fior pe tâmplă-mi trece
Plutind domol prin amintiri.

Îns-am văzut ticăloşia
Şi depravarea-n nebunie,
Ţi-am detectat schizofrenia -
Pierdutul în narcomanie.

Dar am să-ţi torn în vene opiu
Şi-am să te las în mine mut,
Am să te zămislesc în indiu
Şi-apoi te voi transpune-n lut.

Nu vei mai fii un simulacru,
Ci sclav vei fii,iar viaţa toată
O vei trăi cu gustul acru
Al vremurilor de-altădată.

22 noiembrie 2009 Domnia întunericului

Într-un abis ne-nchipuit,pe-o margină de univers,
Pe-aleea ce duce-n adâncuri şi unde totul curge-n vers
Stau singur,căutându-mi calea şi veacurile ce-am pierdut,
Privind cu lacrimi cicatricea unui ego necunoscut.

Stingher şi prăfuit de vreme şi de nisipul din clepsidră
Păşesc agale pe cărarea ce trist se pierde - insipidă -
În hăul infinit şi tragic al timpului de mult apus
Şi unde glasul suferinţei şi-al chinului de mult s-a dus.

Iar sufletu-mi încoronat de-o viaţă stinsă,ponosită,
Se pierde-n labirint uitat,într-o capelă părăsită...
Şi-un dumnezeu cu chip cioplit îşi scoate ochii la iveală -
Un simulacru solitar ce-mi dă porunci la nimereală.

Eternu-mi suflu îngheţat se risipeşte-n zarea moartă
Şi mâinile îmi amorţesc,tot corpu-având aceeaşi soartă.
Şi sângele îmi fierbe-n vene şi astăzi toţi morţii sunt vii,
Căci iadurile s-au deschis şi sunt mormintele pustii.

Iar spirite neliniştite au fost gonite-n întuneric
Căci soarele-a apus pe veci,înspăimântat şi cadaveric.
Doar sufletu-mi abandonat,uitat de vraci în libertate
Va rătăci printre suspine şi va domni-n eternitate.

7 noiembrie 2009 Dorinţele unui poet...

Aş vrea să scriu despre durere,
Despre tristeţe,despre chin.
Să scriu când glasul mi-e-n cădere,
Când sunt pierdută,când mă-nchin.

Aş vrea să scriu când vântul bate,
Când frunzele-n apus mă-ndeamnă
Să scriu de viaţă şi de moarte,
Să scriu de cei ce mă condamnă.

Aş vrea să scriu când e-ntuneric
Cum soarele s-a sinucis.
Să scriu pe stele-n ceas feeric,
Aş vrea să scriu cum n-am mai scris.

Aş vrea să scriu în nesfârşire
La capăt frânt de univers,
Aş vrea să scriu de nemurire,
De lumea-ntreagă într-un vers.

Aş vrea să-l scriu pe Dumnezeu
Într-o catrenă fără rimă.
Să scriu că Lucifer e zeu
Si-n întuneric,şi-n lumină.

Aş vrea să scriu cum flăcări curg
În venele unui schilod,
Aş vrea să scriu cum în amurg
Un măr sălbatic face rod.

Aş vrea să scriu pe stânci de gheaţă
Un testament fără cuprins,
Să scriu cu sânge-n nori de ceaţă
Că sufletu-mi de viaţă-i stins.

Aş vrea să scriu cum singuratic
Un înger claustrat se pierde
Şi cum renaşte enigmatic
Şi viitorul îl prevede.

Aş vrea să scriu când iadul tace,
Cum focul arde în oceane.
Să-i scriu ondinei care zace
Şi-ascultă-şi moartea pe timpane...

Aş vrea să scriu,aş vrea să scriu
O poezie nesfârşită...
Să fiu poetul din sicriu
Ce poezia şi-o recită.

5 noiembrie 2009 Genune.

E ceas târziu,oră pustie
Şi-i abandon în veac lumesc,
Mi lacrima pe-obraz ... târzie,
Iar demonii m-ademenesc.

Şi camera îmi pare goală
Doar umbrele se plimbă,mate,
Dar nu-i motiv,ci este boală -
Morman de vise decedate.

Schiloadă fiinţă-n greu abis;
Fiorii reci ai nebuniei
Mă-mping în circuit închis,
M-aruncă-n calea veşniciei.

Şi-am să renasc în depărtarea
Ce s-a ascuns în neguri pale
Şi-am să-ţi desfigurez chemarea
C-un gând din cele mai fatale.