16 iunie 2013 Târziul

În noaptea stelelor ce-s mii
Şi luna-i nu ştiu unde,
Eforturile-s prea târzii -
Iubirea nu răspunde.

În ziua tristului apus
Când soarele se-ascunde,
Ne-am spus tot ce era de spus
Şi ura ne pătrunde.

10 iunie 2013 Regretul iubirii

Cum poți să-mi spui că mă iubești

Și-apoi să fugi de mine?

Acestea-s gesturi nefirești -

Iubirea nu se-abține!

Eu te iubesc, dar nu-i de-ajuns. 

În vorbe nu mai cred.

Faptele tale multe-au spus...

Adio! Te reneg!

13 aprilie 2013 Eşecul cuvintelor...

Am încercat să pun în rime

Cam tot ce simt eu pentru tine,

Dar n-am să reuşesc vreodată

Să desluşesc aşa o hartă,

Un haos de trăiri extreme

Ce răbufnesc din vreme-n vreme,

Ce-n versurile-acestea toate

Vor eşua până la moarte.

22 martie 2013 Doar vremea mai e sinceră...

Vezi viscolul de-afară? E mic copil pe lângă

Ce se ascunde-n oameni, în minţile bolnave,

Ai noştri monştrii veşnici care nu ştiu să plângă

Care zâmbesc făţarnic, deşi suntem epave.

18 martie 2013 Insuficiența cuvintelor

Cuvintele mă limitează.

Sunt sentimente ce mă-ncearcă

Iar eu, la rându-mi, tot încerc

Să le redau în scris - dar parcă

Mă-nvârt în cerc.

Cuvintele nu sunt de-ajuns.

Naivă sunt când mă gândesc

Că aș putea cumva să scriu

Despre-amalgamul sufletesc

Ce mă condamnă la pustiu.

Cuvintele sunt doar litere moarte.

7 martie 2013 Înstrăinat...

Nebunia asta toată ce-ai creat-o tu în lume

Mi se varsă peste gene și-mi pătrunde-adânc în pori

Precum te cuprinde râsul la cele mai bune glume

Și te-ascunzi de-a mea iubire ca soarele după nori.

Am orbit de nepăsare și de fuga ta-n etern,

Ți-am păcătuit iubirea, am supus gândul oricui

A-ncercat să mă convingă că ființa ta-i infern 

Însă m-am convins în moarte că tu ești al nimănui.

19 februarie 2013 În umbra trecutului...

Stau uneori și mă întreb de ce tot scriu de tine,

De ce îmi ești în suflet vers și te redau în rime?

Aș vrea să pot să mă preschimb și să renasc iubire,

Tu să devii poem tăcut, o simplă amintire.

Și tot încerc să te reneg și să te dau uitării,

Însă sunt slabă și mă pierd ca scoica-n valul mării.

Realizez că am rămas captivă în trecut,

Credeam că te-am uitat complet, dar... nici n-am început.

16 februarie 2013 Haos

am dorit, am râvnit, am cerşit

mult prea multe,

am simţit, am tot strâns, am vãrsat

lacrimi sute,

am iertat, am iubit, am lãsat

lumea-ntreagã,

am greşit, am fugit, am uitat

ce ne leagã...

am dorit, am râvnit, am cerşit

sentimente,

am distrus, m-au rãpus suferinţi

permanente,

am furat, am domnit, am ucis

sângeros

am iubit, am pierdut, am murit

dureros.

13 ianuarie 2013 Tăcere

Hai să nu folosim cuvinte!
Să ne-nţelegem din priviri.
Să fim precum două morminte
Cu crucea plină de-amintiri.

5 ianuarie 2013 Vinovatul din poeme...

Ştii? Unii barzi scriu despre îngeri,
De răul cel învins de bine,
În schimb eu tot adun dureri
Şi-n rime te redau pe tine.

Ei scriu natura, scriu de soare,
De fluturi şi de anotimp,
Scriu şi de păsări călătoare.
Doar eu rămân blocată-n timp...

Ei pot să scrie versuri calde
În zeci de blânde poezii
Şi-n curcubeu pot să se scalde.
Doar eu mă cert cu îngerii...

Tu eşti de vină că în strofe
Te scriu mereu ca laitmotiv,
Eşti vinovat de catastrofe
Şi in poeme mi-eşti motiv.

În fiece catren te scriu
Eşti vers, eşti rimă-ncrucişată,
Sunt un poet nebun - nu ştiu
Dac-am să-ţi dau drumul vreodată.

4 ianuarie 2013 Fărâme din tine

Privesc absent cum trece timpul
Şi nu mai ştiu nimic de tine,
Îmi e străin până şi gândul
Şi lacrimi mi-au rămas puţine.

Căci s-au scurs multe tot gândind
La ce a fost frumos odată
Şi lăcrimez mereu citind
Iubirea în scrisori redată.

12 decembrie 2012 Şi-un lucru-i cert...

Sunt oameni ce iubesc
Şi oameni ce se tem,
Sunt alţi care cerşesc
Iubirea în etern.

Dar eu ucid năpasta,
Nu-i îndoială, nu!
Din toată lumea asta
Să-mi fii de-ajuns doar tu.

11 decembrie 2012 Versuri moarte versus vii

Ţi-am promis, iubit flămând,
Că-ţi voi scrie nori pe spate,
Şi vei asculta-ngânând
Versuri vii şi versuri moarte.

Şi-ti voi scrie pe petale
Trandafiri cu rime gri,
Recitând visele tale -
Versuri moarte, versuri vii.

10 decembrie 2012 Întâlnire în subconştient

Cuvintele se-mbină în vers de tragedie,
Curg rime după rime pe foaia de hârtie,
Fundalul mă încântă-n acorduri de vioară,
Din când în când oftez - iubirea stă să moară...

Şi cad pe gânduri iar, în alte lumi mă pierd,
Te aflu-n visul meu şi sufletu-ţi dezmierd,
Căci numai când visez te pot avea aproape
De-aceea aş dormi mereu, şi zi, şi noapte.

9 decembrie 2012 Damnaţi

Şi te-am avut în braţe iar pentru o clipă,
Dar, ca de fiecare dată, ai plecat.
Atât de crud destinul ne-nfiripă
Aspre pedepse - căci iar ne-au judecat.

Credeam că de-astă dată va fi bine
Şi că voi reuşi să te păstrez,
Dar n-am putut de la păcat a ne abţine
Şi-abia am apucat să te îmbrăţişez.

Căci zeii nu ne vor ierta în veci
Pentru-ale noastre grave nesupuneri,
Şi tot mereu te vor forţa să pleci
Când raiul iar ne va purta pe umeri.

De secole întregi te-am aşteptat
Fiindcă iubirea noastră-i infinită,
Chiar de suntem damnaţi pentru păcat
Nemuritori vom fi pentru o clipă.

Atunci când suntem împreună
Rupem blesteme şi înfrângem zei,
Chiar dacă-ntr-o secundă alţii se adună
Măcar pentru o clipă suntem dumnezei.

8 decembrie 2012 Un alt fel de declaraţie...

De-ai fi o literă, silabă, cuvânt sau poezie
te-aş recita întruna şi nu m-aş sătura;
Aş lua stilou-n mână şi-o foaie de hârtie
şi te-aş rescrie iar - şi iar te-aş recita.

17 noiembrie 2012 Lupta fără izbândă

Amintirile ne-atrag mereu în trecut
ca o fiară-nsetată de sânge uman,
unii spun c-amintirea e precum un dușman...
haide, spune-mi! hai, spune-mi ce mult te-a durut.

Ai dreptate, așa e! tu nu simți durere,
tu n-ai amintiri, ție nu îți mai pasă.
sunt singurul suflet pe care-l apasă
amintirea și dorul și crunta tăcere.

Sunt lupte în care degeaba intrăm
căci nu avem șanse de vreo reușită,
iar eu în zadar mă tot zbat - încolțită;
nu suntem în stare să mai judecăm.

5 noiembrie 2012 Neajunsuri lumeşti, neajunsuri sufleteşti...

Astăzi e ziua-n care se-opreşte lumea toată
Căci toţi ce-au căutat azi şi-au găsit pereche,
Doar eu mă simt în mine singur ca niciodată
Însăşi singurătatea şoptindu-mi în ureche.

Căci nu-i durere-n lume să nu o fi simţit
Şi nici vreo suferinţă să nu mă fi pătruns.
Am răni adânci în suflet ce tu le-ai scrijelit
Se pare că iubirea nu ţi-a mai fost de-ajuns.

4 noiembrie 2012 Îndoieli existenţiale

Încerc să scriu, şi scriu
o rimă,
însă cuvintele-am omis.
Nu ştiu de-s mort ori viu -
o crimă
posibil să se fi comis.

3 noiembrie 2012 Depresie în trei acte

Ieri am simţit urme de toamnă,
Simţeam cum vântul mă îndeamnă,
Dar ceaţa deghizată-n doamnă
Mă tot condamnă...

Azi iar e toamnă-n griul meu
Şi vântul iar adie greu
Căci ai plecat şi tot mereu
Rămân doar eu...

De mâine-ncolo ce va fi
Nici n-am ştiut, nici nu voi şti,
Dar mă anunţă norii gri
Că n-ai să vii...