19 februarie 2013 În umbra trecutului...



Stau uneori și mă întreb de ce tot scriu de tine,
De ce îmi ești în suflet vers și te redau în rime?
Aș vrea să pot să mă preschimb și să renasc iubire,
Tu să devii poem tăcut, o simplă amintire.
Și tot încerc să te reneg și să te dau uitării,
Însă sunt slabă și mă pierd ca scoica-n valul mării.
Realizez că am rămas captivă în trecut,
Credeam că te-am uitat complet, dar... nici n-am început.

2 au comentat:

Adina Ioniță spunea...

Ti-am citit versurile si pot afirma ca sunt coplesita de cat de mult ma pot regasi in dramatismul lor frenetic.Cum sa explicam drumul care leaga aceasta tainica disperare de aceasta dragoste de viata?..Nu poti iubi viata fara sa fii deznadajduit in fata ei.

•Lexa Is Here spunea...

pacat..si acelasi lucru e valabil si la mine..

Trimiteți un comentariu

Exprimă-ţi părerea!