Te-ai gândit tu
că-i mai bine
să pui
virgule și puncte
și să faci
din proză - rime,
să pui
zeii să te-asculte?
Ai crezut tu, om
dement,
că ai
leacul pentru toate
și că poti
citi atent
litere înscrise-n șoapte?
Îndrăznit-ai
tu în zile
să te-ngropi în
asfințit
într-o
carte fără file
când știai c-am
amuțit?
Socotit-ai că-n
eteruri
va fi rai să te
primească
și desculț să umbli-n
ceruri
într-o
robă-mpărătească?
Chiar credeai că într-o noapte
toate se vor hărăzi
să te
scape de păcate
și să intre
noaptea-n zi?
Spune-mi, de
binevoiești...
Unde cugeți tu amurgul
când nu-i
loc să te-odihnești
și te-acuză
demiurgul
pentru tot c-ai
să plătești?