18 aprilie 2011 Noaptea alienării...


Strada-i pustie,vântul lin,
Iar frunzele foșnesc usor.
N-am zeu la care să mă-nchin
Și rănile încă mă dor.

Sub cerul înnorat mă pierd,
Te caut cu privirea-n zare.
Aș vrea acum să îmi dezmierd
Auzul cu a ta chemare.

Dar nu se-aude niciun glas.
Zadarnic rătăcesc în noapte
Căci tu-ai plecat,eu am rămas -
Sunt surdul ce aude șoapte.

12 au comentat:

mifo spunea...

Sti că-mi plac poeziile tale.... nu știu dacă știi ca zilnic dau un clic să văd ce ai mai scris... Încă mai dau pe aici... ce mai faci.. nu am mai vorbit de ..... mult....

mifo spunea...

mai nu stiu de ce aveam senzatia ca dai bacu la anu odata cu mine... deci mai am pe cineva cui sai tin pumnii.... eu cu scoalam, blogul si viata de zi cu zii... binisor, astept vacanta sami iau 3 luni zborul din tara asta, si munca.... Astept sa treaca si anul asta apoi celalalt si apoi facultate... sudentie distractie... in Cluj probabil:>... ce sa spun... bafta multa la bac si o viata cat mai buna

mifo spunea...

nu acum sunt a 12a si il dau in a 13a:D

Anonim spunea...

Un fel de Luceafarul ,versiune Light asa. ar trebui sa stii ca nimeni nu te va iubi si sustine mai mult decat parintii tai.ceea ce simti tu acum(si ai reflectat in commenturile pe last fm, pe care le-am citit cam random asa, m-a atras dimensiunea lor:P) e ceva tipic pentru varsta si [cu toate ca impartim aceleasi gusturi muzicale, :)] genul de muzica pe care il asculti. vei depasi starea asta si ai sa vezi ca viata e chiar tare uneori, stay positive (cred ca am parut super creepy cu un asa comment anonim. no matter,nu mai intru probabil pe acest blog, a fost doar reactia la commenturile alea, i felt compelled to take action)

peace out
cosmin

Lola. spunea...

@ cosmin : mda.ii ceva tipic.si-n mod normal la o anumita varsta se diminueaza acele certuri si discutii contradictorii pe care le avem cu totii la un moment dat cu parintii.dar fiind in necunostinta de cauza...iti spun sa nu fii asa sigur.pentru ca nu stii cum sunt parintii mei.io pot sa jur ca si la 30 de ani o sa ma cert cu ei la fel de des ca acum.si pe aproximativ aceleasi teme.cazurile astea is asemanatoare,dar nu identice.pentru ca fiecare familie ii diferita.nu stiu de ce ti se pare tie asa de tipic genu' de muzica pe care il ascult si de ce ai impresia ca voi depasi starea asta,dar ma rog.io una pot sa te asigur ca muzica asta o s-o ascult toata viata mea de aci incolo.intr-adevar,sunt destui care asculta asa ceva la un moment dat din cauza ca-i la moda,sau ca asta asculta si cei din jur,sau cine stie din ce alte motive.dar la mine nu-i niciunu' dintre alea.ii mult mai presus de atat.si de aceea nu voi renunta niciodata sa ascult acest gen de muzica.
nu ai parut creepy deloc,stai linistit. indiferent daca mai intri sau nu pe blog-ul meu,nu m-am putut abtine sa nu-ti raspund la comment.apreciez faptu' ca ai incercat sa-mi dai niste sfaturi.doar ca am auzit de prea multe ori lucrurile alea si eh...

Suflet de curva spunea...

:) sublim.

Marianita Cochiorca spunea...

Ador aceasta poezie! Pot sa o fac a mea?

Marianita Cochiorca spunea...

Sa fie preferata mea. Asa cum ai o melodie numai a ta! :)

Lilu spunea...

Cu cata blandete , sinceritate si farmec ai putut spune! De apreciat.
Isi are farmecul aparte, asa cum ii dai tu viata. Respect ^^

Lola. spunea...

multumesc,Lilu.

Anonim spunea...

Foarte frumos. Pur şi simplu: sublim.

BlogPRogress spunea...

Buna ziua,
Am marea placere de a va invita la un concurs "Scrie de dragul copiilor". Detaliile le gasiti pe site http://blog.meki.ro/?page_id=4 Premiile sunt consistente, iar campania se adreseaza in mod deosebit bloggerilor. Astept asadar eventuala voastra intentie de-a participa, printr-un mesaj la adresa blogprogress10@gmail.com
Cu multa prietenie,
Echipa BlogPRogress (Pop Tudor Dan-Zalau :P)

Trimiteți un comentariu

Exprimă-ţi părerea!